Acesta este un articol despre Bătălia de la Galați (1918). Citește și alte articole pe GALAȚI.WIKI
Batalia de la Galați este una dintre cele mai spectaculoase bătălii din primul război mondial, folosindu-se pentru prima oară, combinat, atacul forţelor terestre, maritime şi aeriene.
Perioada desfășurării bătăliei de la Galați:
- Bătălia de la Galați s-a desfășurat la sfârșitul Primului Război Mondial între trupele românești și cele rusești.
- Aceasta a avut loc între 20 și 22 ianuarie 1918.
- Bătălia de la Galați s-a purtat între forțele armate ale Regatului României și corpuri de voluntari ruși dezertați din fosta Armată Imperială Rusă. În aceste trupe se aflau înrolați numeroși bolșevici.
- Anterior desfășurării bătăliei trupele românești și cele rusești fuseseră aliate.
Context:
Înfrângerile armatelor române și ruse din toamna anului 1916:
- Armata română a suferit în toamna anului 1916 o serie de înfrângeri zdrobitoare în fața invazei germane. Acestea au forțat autoritățile statului român să se refugieze în Moldova. Inamicul (reprezentat de forțele germane și aliații lor) a reușit să ocupe două treimi din teritoriul național românesc, inclusiv capitala București.
- Generalul rus Andrei Medardovici Zaioncikovski și trupele sale au sosit în grabă pentru a întări frontul aliat româno-rus. Se încerca astfel oprirea armatei lui Mackensen și a Puterilor Centrale înainte ca acestea să cucerească calea ferată București – Constanța. Au urmat lupte grele, cu atacuri și contraatacuri viguroase până pe 21 septembrie 1916.
- În Dobrogea, generalul Mackensen a lansat o nouă ofensivă pe 20 octombrie 1916, după o lună de pregătiri atente. Trupele amestecate de sub comanda sa au reușit să le învingă pe cele ruse. Ca urmare trupele rusești s-au retras în zona Deltei Dunării, până în Galați.
România neocupată avea capitala la Iași:
- Pentru doi ani, autoritățile române și familia regală s-au refugiat la Iași, timp în care orașul a fost capitala României neocupate.
- Bucureștiul căzuse în mâinile Puterilor Centrale la 6 decembrie 1916. Administrația și familia regală au revenit la București abia în noiembrie 1918.
Situația Armatei Române:
- La începutul anului 1917 toată armată română, retrasă după dezastrul campaniei de anul precedent, se afla în Moldova. Populația se îngrămădise și ea în Moldova. Pe frontul român, alături de trupele române se aflau și unități din armata rusă – în total aproximativ o jumătate de milion de trupe combatante.
- Revoluția rusă a agravat această situație, schimbând radical politica rușilor. În februarie 1917 are loc răsturnarea regimului țarist din Rusia. În scurt timp colaborarea armatelor celor două țări a încetat aproape complet. Mai mult, ele au devenit vrăjmașe, atunci când corpuri ale armatei țariste, în ciudă opoziției conducătorilor ei, au început a simpatiza cu Revoluția bolșevică.
- În luna octombrie a aceluiași an în Rusia are loc preluarea puterii de către bolșevici și instalarea unui regim leninist.
- Ca urmare, în spatele frontului din România, o mare parte a armatei ruse au început să-și părăsească pozițiile pentru a se reîntoarce în Rusia.
- Trupele rusești din România se transformaseră în bande indisciplinate. Asupra lor nimeni nu avea nici cea mai mică autoritate. Nici măcar generalul Șcerbaciov, comandantul rus al frontului. Actele de tâlhărie împotrivă populației civile deveniseră ceva obișnuit.
Planul rușilor de ocupare și distrugere a orașului Galaţi
- Comandamentul Armatei Române a cerut ca toate trupele ruse să se deplaseze spre Basarabia sau Cherson în „formaţii complete”.
- Armata a 6-a rusă din zona Tecuci-Galaţi, care abandonase lupta, a aderat complet la revoluţia bolșevică.
- În acest sens militari din Divizia a 10-a rusă, aflată în Galaţi, au pus la cale ocuparea unităţii de pompieri. Planul lor era umplerea cu păcură a instalaţiilor de stingere a incendiilor și distrugerea prin incendiere a orașului.
Raportul de forțe:
Forțele rusești:
- Terestre:
- Diviziile 9 și 10 din Corpul 4 Siberian
- 80 tunuri aparținând divizioanelor complete de artilerie rusești
- Navale:
- o vedetă torpiloare cu un tun de 150 mm, venită pe Dunăre de la Reni în zona Galaţi
Forțele românești:
- Terestre:
- Fracţiuni ale Diviziei a 4-a
- 8 tunuri, demontate de pe cuirasatul „Elisabeta“ și amplasate pe dealul Ţiglina
- Navale:
- patru vedete militare
- Aeriene
- 3 avioane sosite în ajutor pentru o zi
În această confruntare au conlucrat trei arme ale Armatei Române – marina, trupele terestre și aviaţia – caz unic pentru o bătălie desfăşurată pe teritoriul României în Primul Război Mondial.
Filmul bătăliei de la Galați după istoricul Constantin Kiriţescu
Prin bolșevizarea trupelor rusești fostul aliat tindea să devină inamic. Românii riscau să fie prinşi între două fronturi. Diviziile 4 şi 13 ale Armatei Române primesc ordin să supravegheze și trupele ruseşti. În acel moment, timp de câteva zile, trupele româneşti erau efectiv pregătite, în tranşee, să facă faţă atât unor atacuri dinpre vest, din partea germanilor, cât şi dinspre est, din partea ruşilor.
O hartă militară apărută într-o lucrare a istoricului Constantin Kiriţescu (Istoria Războiului pentru Întregirea României 1916-1919, ed. A II-a, ed. Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1925) ne dezvăluie detalii interesante ale înfruntării armate din ianuarie 1918. Este de precizat că lucrarea lui Kiriţescu (ca de altfel toate lucrările istoricului) a fost interzisă în România începând cu 1946.
„Situaţia trupelor de apărare a Galaţiului este mai mult decât dramatică. Ele sunt acum atacate din 4 direcţii: vest, nord, est şi sud. În oraş, trupele Diviziei a 10-a ruse se constituie în unităţi de luptă, fără a mai putea fi împiedicate de vreo trupă română. Orice măsură pe care o ia armata română contrastează cu diferenţa numerică între soldaţi de 4 la 1 în favoarea ruşilor“
Constantin Kiriţescu
Corpul Siberian de elită, unitate complet bolşevizată pornește spre Galaţi împreună cu divizia a 10-a siberiană, care deja avea în apropierea oraşului două baze: una peste Dunăre şi o alta în nord-vestul Galațiului, la Fileşti. Sursele istorice nu sunt foarte clare în privinţa numărului de soldaţi care se apropiau de oraş, însă se estimează că ar fi fost în jur de 12.000 de ostaşi. Raportul de forțe de 4 la 1 avansat de Kirițeascu sugerează că Galațiul era apărat de 3000 de ostași.
Bombardarea Galațiului de trupele rusești
Timp de două zile, orașul Galaţi a fost supus neîntrerupt unui șir lung de bombardamente. Pe timp de noapte au avut loc lupte de stradă între unităţile de infanterie române și ruse. Situaţia s-a complicat în ziua de 21 ianuarie 1918. În acea zi, din zona de est a orașului, pe Prut, rușii au ocupat pichetele de grăniceri. Deasemenea au confiscat vasele de la vărsarea Prutului în Dunăre. Totodată au dezarmat detașamentele române de la Reni și Giurgiulești. Se încerca joncţiunea cu Diviziile 9 și 10 aflate în zona de vest, nord şi sud a orașului, pentru încercuirea, ocuparea şi, poate, trecerea oraşului Galaţi sub stăpânirea Rusiei bolşevice.
Contraatacul armatei române
Prima linie de pe dealul Ţiglina cade şi totul părea pierdut. Totuşi, în ciuda situaţiei dramatice, armata română are o tresărire extraordinară de orgoliu. Din detaşamentul de la Fileşti se iau două plutoane de infanterie, o secţie de mitraliere, care sosesc imediat. Infanteriştii inițiază o luptă violentă într-un contraatac surpriză pornit din zona Ţiglina și de pe Dunăre. Din nordul orașului Galaţi s-au remarcat militarii din Brigada a 8-a au atacat unităţile militare din Divizia a 9-a, aflate între lacurile Cătușa și Mălina. Surprinși de atacurile românilor din zona Ţiglina-Cătuşa-Mălina, dar și de tirul lansat de vedetele marinei, rușii se retrag între Siret și gara Barboși, în zona Castrului roman de la Tirighina.
„Furia cu care românii, semnificativ mai puţin numeroşi, contraatacă, îi îngrozeşte pe ruşi, care iau o hotărâre disperată şi senzaţională. La ora 11,00 noaptea încep să treacă podul şi linia frontului şi se predau germanilor. A fost un deznodământ total neaşteptat şi absolut unic în istoria Primului Război Mondial. O bătălie între două armate aliate, în faţa poziţiilor inamicului şi sub privirile acestuia“
Constantin Kiriţescu
Varianta „romantică“ a bătăliei pentru Galaţi
Pe marginea consemnărilor istoricului Constantin Kiriţescu, un contemporan al războiului, s-au croşetat tot felul de scenarii, care mai de care mai „colorate“ şi impregnate cu un soi de romantism de gherilă.
Conform acestor scenarii, în acele zile tulburi în tranşee se aflau doar vreo 200 de soldaţi români, cărora li s-au adăugat încă 300 de poliţişti, pompieri şi marinari. Informaţiile sunt vehiculate de mai mulţi documentarişti, printre care Cristian Negrea şi Bogdan Condurăţeanu. Ar fi fost vorba de circa 500 de apărători în total, plini de însufleţire patriotică, care beneficiau de avantajul terenului, precum şi de o dotare tehnică destul de bună, în special mitraliere, plus muniţie din belşug. Raportul de forţe ar fi fost de 24 la 1, în favoareaa ruşilor. Acești, în final, ar fi pierdut 3.000 de oameni din cei 12.000 care au atacat Galaţiul.
După cele trei zile de luptă 20, 21 şi 22 ianuarie, majoritatea bolşevicilor rămaşi în viaţă, aproximativ 9.000 de oameni, s-ar fi predat micuţei garnizoane româneşti de câteva sute de oameni. Un astfel de scenariu, foarte onorant pentru români, are însă puţine baze documentare.. În aceste condiţii relatările istoricului Constantin Kiriţescu privind evenimentele din ianuarie 1918 de la Galaţi sunt cele luate în considerare.
Editor web: Sorin Frăsina
