Casa Robescu

Avocatul Gheorghe C. Robescu a construit unul dintre cele mai frumose imobile din Galați, în stil neoromânesc cu elemente baroc, proiectul fiind realizat de celebrul arhitect român Ion Mincu, considerat părintele arhitecturii neoromânești. În prezent imobilul este cunoscut drept Palatul Copiilor.

Acesta este un articol despreCasa Gheorghe Robescu din Galați. Citește alte articole pe GALAȚI.WIKI

Anul construcției: 1896
Proprietar inițial: Avocat Gheorghe C. Robescu (1847-1909), fost primar al Galațiului
Stil arhitectural: neoromânesc cu elemente baroc
Localizare: Galați, Strada Mihai Bravu nr. 28

Scurt istoric

Casa Robescu - Galati
Casa Robescu din Galați, în prezent: Palatul Copiilor

Primul proprietar:

Viața și activitatea

Născut într-o familie de moşieri din Focşani (din care se trage şi Constantin Robescu, cel care a fost în două rânduri primar al Bucureştiului) şi şcolit în străinătate (a absolvit dreptul la Buxelles), Gheorghe Robescu a intrat în politică, în Partidul Conservator. În paralel a avut o evoluţie fulminantă în Justiţie.

  • în 1883 este numit Prim  Procuror al Tribunalului Galați
  • în 1897 este ales deputat în Parlamentul României
  • în 1891 este ales senator în parlamentul României

Proprietatea asupra imobilului:

În data de 23 aprilie 1889, Gheorghe C.Robescu, o autorizează pe soţia sa Ecaterina Robescu să cumpere casa de pe Mihai Bravu nr.16, pentru suma de 25.000 lei. Casa era ipotecată, iar banca o scosese la licitaţie prin intermediul Tribunalului Covurlui. Din suma respectivă, Ecaterina Robescu a achitat băncii 18.000 lei, restul de 7.000 lei urmând a-i plăti în rate.

Imediat după ce au cumpărat imobilul, soţii Robescu îşi propun să construiască o nouă casă pe locul clădirii vechi. Încredințează proiectarea casei inginerului-arhitect Ion Mincu, fondatorul stilului arhitectural cunoscut drept arhitectura neo-românească. (Ion Mincu provenea tot din Focșani, ca și Gheorghe Robescu.  Conform afirmațiilor arhitectului Mihail Caffé între cele două familii exista un grad de rudenie.)

În scopul construirii acestei case se pare, Ecaterina Robescu contractează, cu asentimentul soțului, două credite de la Societatea Creditul Funciar Urban  Bucureşti: unul în 1893 (12.000 lei) și unul în 1894 (45.000 lei). Arhitectul Mihail Caffé plasează în timp finalizarea lucrărilor la Casa Robescu în anul 1896.

 

Instituții găzduite

După decesul lui Gheorghe Robescu, în anul 1909, casa rămâne în proprietatea soției Ecaterina și a familiei. Toate împrumuturile anterioare având ipotecă pe imobilul din Galaţi, strada Mihai Bravu nr.16, nefiind plătite la timp, au condus la un lung şir de procese pentru executare silită a proprietăţii ipotecate. Aceste procese s-au întins până târziu în perioada interbelică.

Din anul 1924 imobilul a fost închiriat şi folosit de o serie de instituţii publice ca: Inspectoratul Şcolar, Reşedinţa Rezidentului Regal Dunărea de Jos, Comisariatul militar. Dintr-o adeverinţă datată 16.03.1945, reiese că la acea dată Casa Robescu era ocupată de Unitatea Militară UMB/ 01437 încă din 15 octombrie 1944, casa fiind la acel moment în stare proastă. A fost refăcută cu mijloacele unităţii, în stare bună de locuit.

În anul 1945 Ecaterina Robescu vinde întreaga proprietate, inclusiv terenul deținut, Casei Centrale de Asigurări Sociale.

Reședința Rezidenței Regale

Introducere: Ce a reprezentat conceptul de Rezident Regal (context național și local)

Între anii 1938 și 1940 în Casa Robescu din Galaţi a fost instalată reşedinţa Rezidentului regal de la Dunărea de Jos.
Practic, în data de 14 august 1938 în Regatul României a fost introdus ținutul ca unitate teritorial-administrativă, în contextul dictaturii regelui Carol al II-lea. În conformitate cu reforma administrativă, instituțională și constituțională din anul 1938, cele 71 de foste județe au fost subordonate ținuturilor. Toate ținuturile erau conduse de guvernatori, denumiți ”Rezidenți regali”.

Reforma administrativă din 1938 împărțea Regatul României Mari în 10 ținuturi, fiecare dintre ele fiind alcătuite din mai multe județe:

  • Ținutul Argeș – cu capitala la București
  • Ținutul Crișuri – cu capitala la Cluj
  • Ținutul Dunării – cu capitala la Galați
  • Ținutul Jiu – cu capitala la Craiova
  • Ținutul Mării – cu capitala la Constanța
  • Ținutul Mureș – cu capitala la Alba Iulia
  • Ținutul Nistru – cu capitala la Chișinău
  • Ținutul Prut – cu capitala la Iași
  • Ținutul Suceava – cu capitala la Cernăuți
  • Ținutul Timiș – cu capitala la Timișoara

În urma pactului Ribbentrop-Molotov și a Dictatului de la Viena, România Mare pierde 2 ținuturi (Crișuri și Nistru) în favoarea Uniunii Sovietice și a Ungariei Horthyste. Rămâne astfel cu doar 8 ținuturi, unele dintre ele (printre care și Covurlui) reconfigurate prin pierderea unor județe.

vezi hărțile 1 și 2

Reforma administrativă din 1938 atribuia Ținutului Dunării (alternativ Ținutul Dunărea de Jos) următoarele 10 județe:

  • județul Brăila – capitala Brăila
  • județul Cahul – capitala Cahul
  • județul Covurlui – capitala Galați
  • județul Fălciu – capitala Huși
  • județul Ismail – capitala Ismail
  • județul Putna – capitala Focșani
  • județul Râmnicu Sărat – capitala Râmnicu Sărat
  • județul Tecuci – capitala Tecuci
  • Tulcea – capitala Tulcea
  • Tutova – capitala Bârlad

În urma pactului Ribbentrop-Molotov și a Dictatului de la Viena, Ținutul Dunării pierde 3 județe. Două dintre ele (Cahul și Nistru) sunt pierdute în favoarea Uniunii Sovietice. Al treilea (Tulcea) rămâne parte a României, dar este alocat Ținutului Mării cu capitala la Constanța.

vezi hărțile 3 și 4

Harta Tinuturilor din România - anul 1938, luna august
Harta 1: Tinuturile din România - anul 1938, luna august
Harta Tinuturilor din România - anul 1940, luna septembrie
Harta 3: Tinuturile din România - anul 1940, septembrie
Harta-Tinutul-Dunarea-de-Jos-capitala-Galati-sfw
Harta 3: Ținutul Covurlui august 1938
Ținutul Dunărea de Jos septembrie 1940
Harta 4: Ținutul Covurlui septembrie 1940
Rezidenți Regali la Galați

Rezidenții Regali ai Ținutului Dunării, care au locuit în Casa Robescu din Galați sunt:

  • Victor Cădere (august 1938 – 31 ianuarie 1939) -Rezident regal al ținutului Covurlui cu 10 județe
  • Constantin C. Giurescu (1 februarie – 28 septembrie 1939)-Rezident regal al ținutului Covurlui cu 10 județe
  • Paul Goma (4 noiembrie 1939 – 6 septembrie 1940) -Rezident regal la al cărui sfârșitul de madat Ținutul Covurlui a pierdut 3 județe, în contextul istoric al semnării pactului Ribbentrop-Molotov.

Perioada postbelică

După instaurarea Republicii Populare Române  (30 decembrie 1947) imobilul devine sediul Direcţiei Miliţiei Regionale, iar din 1958 a fost sediul Filialei Arhivelor Statului, până în 1979, când ultimul beneficiar a primit o clădire nouă şi Casei Robescu i se putea da o nouă destinaţie.
Din 1981 a devenit Casa Pionierilor şi apoi, după 1990, Clubul Copiilor şi Elevilor, transformat, în 1994, în Palatul Copiilor, cum se numeşte şi astăzi.

Descrierea Casei Robescu din Galați

Descriere

Casa Robescu a fost inclusă în lista monumentelor istorice cu numărul GL-II-m-A-03058. Este o raritate arhitectonică în județul Galați având un subsol supraînalțat pe care se desfașoară două niveluri cu două foișoare-balcon. Ornamentația este din ceramică smălțuită policrom și conține diferite motive inspirate din arta veche românească.

Imobilul, în suprafață construită de 460 m.p. (parter și etaj) are 41 de încăperi. Este prevăzut la etaj cu două cerdace, unul pe latura de vest și altul pe latura de sud, susținute de stâlpi de lemn sculptați. Partea centrală a imobilului, ce separă parterul de etaj, este încinsă cu un proeminent brâu torsionat care se sprijină pe un registru de nișe (un fel de „ocnițe”, în interiorul cărora sunt încastrate câte o sferă înconjurată de un cerc). Deasupra ferestrelor de la etaj, se află alt registru ornamental, cu elemente luate, probabil, din „pomul vieții”, ilustrat printr-un ghiveci din care se înalță trunchiul trifurcat, cu mlădițe volubile, frunze și fructe puternic stilizate. La partea superioară a registrului, în dreptul cornișei, există un alt brâu, puternic reliefat, alcătuit din motive florale stilizate, iar la partea inferioară un chenar vălurat din arcuri frânte, care ornamentează ferestrele de la etajul clădirii întocmai ca o draperie.

Pe latura de sud a monumentului, la parter este situată o fereastră mare, încadrată de două medalioane circulare, în centrul cărora au fost amplasate două insigne, actualmente martelate.

Opinii exprimate de specialiști

1.

La sfârşitul veacului al XIX-lea, Casa Robescu din Galaţi, era compusă dintr-o clădire din zid, în două etaje acoperite cu table,având în etajul de jos cinci camere cu trei antreuri şi în etajul de sus, opt camere cu un antreu şi scări; sub această casă se află o başcă. Atenanse tot din zid, în două etaje acoperite cu table, având în etajul de jos două camere, un antreu şi sus două camere. Sub atenanse, hrubă. Două şoproane de scânduri, acoperite cu tablă, curtea spaţioasă, cu grădină împrejmuită cu gard din fier, două sere, şi la stradă gard de fier.

Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi

2.

Din punct de vedere arhitectural este o capodoperă a stilului neoromânesc, a arhitectului Ion Mincu şi a oraşului Galaţi.

Urmărind imaginile prezentate mai jos, am să vă atrag atenţia asupra câtorva aspecte: decoraţia de deasupra ferestrelor de la etaj este realizată din ceramică smălţuită policromă; la fel şi cele două medalioane din stânga intrării: amploarea şi frumuseţea lor dau impresia de bogaţie/prestanţă pentru proprietarul casei. Balconul orientat spre stradă are un acoperiș în consolă, nesprijinit pe stâlpi, cu o deschidere de aproximativ 2,5-3m. Aceasta este o performanţă extraordinară pentru acea epocă! Dacă priviti cu atentie acest acoperis, veţi observa ca are o formă bombată ce nu ţine de stilul neoromânesc ci de baroc! Stâlpii balconului de deasupra intrării sunt identici cu cei de la Casa Doina/Bufetul de la Şosea. Per ansamblu această casă exprima importanţa proprietarului şi bunul său gust, iar azi este un monument de arhitectură cu care oraşul Galaţi se mândreşte.

Arhitect ADRIAN PĂUN

Galerie foto

Localizare pe hartă

Traseu pietonal: 10 minute de la Palatul Administrativ până la Casa Robescu

Vizualizare Google Street View

Editor web: Sorin Frăsina

BIBLIOGRAFIE, NOTE, SURSE: Mihail Caffé, ION MINCU, editura Meridiane, 1970
Ioan Scurtu, POLITICA SI VIATA COTIDIANA IN ROMANIA , IN SECOLUL AL XX – LEA SI INCEPUTUL CELUI DE – AL XXI – LEA,  editura Mica Valahie, 2011
Diana Apreutese, OMUL ȘI CASA ROBESCU, presagalati.ro, 5 martie 2014
Victor Cilincă, BIJUTERIA LUI MINCU, O EMBLEMA A GALAȚILUI/ CASA LUI MINCU, FOST SEDIU ADMINISTRATIV PENTRU 10 JUDEȚE, Viața Liberă, 4 martie 2014
Costel Crângan, ISTORIA TRISTĂ A CASEI ROBESCU DIN GALAȚI, Adevărul, 20 iunie 2015
Angela Ribingiuc, CASE CARE MOR CASA ROBESCU – O RARITATE ARHITECTONICĂ SUB ZODIA NEȘANSEI, Viața liberă, 14 septembrie 2012
Adrian Păun, PALATUL COPIILOR DIN GALAȚI, www.case-frumoase.ro, 27 iunie 2015

Acest articol are nevoie de sprijinul tău

Dacă ai informații sau fotografii despre Casa CASA GHEORGHE ROBESCU din Galați, trimite-le folosind formularele de mai jos:
Formular Informații
Formular Fotografii

DISCLAIMER

Documentarea pentru obținerea informațiilor de mai sus a fost realizată de către istorici și pasionați de patrimoniul și istoria Galațiului, în mod benevol. Informațiile au fost preluate din surse precum:
viata-libera.ro
adevărul de galați
historia.ro
http://www.galatiidealtadata.volte.ro/
casecareplang-in-galati.blogspot.com/
wikipedia.ro
galateni.net
skytrip.ro
PACT pentru Galați nu este autorul acestui text. Mulțumim, în numele gălățenilor și tuturor celor interesați lui Ciprian Ciocan (Mila 80), Marcel Capriș, Ion Cașu, Tudose Tatu, Valentin Bodea, Dan-Cătălin Predescu, Victor Cilincă, Corneliu Goldu, Ionuț Nicolae Țapu și tuturor celor care au contribuit la acest demers.

Au fost folosite, ca sursă de documentare și următoarele publicații:

  • Paul Păltănea – Istoria Orașului Galați de la origini până în 1918
  • Tezaur documentar gălățean
  • Negustorii de odinioară, Nicolae I. Anghelescu, Institutul de arte grafice Luceafăru, S.A., Bucuresti, 1939
  • Lupta – diverse numere
  • Gazeta municipală – diverse numere
  • Vocea Covurluiului – diverse numere
  • Monitorul Oficial al României – diverse numere
  • Valentin Bodea- Monumente istorice și de arhitectură din orașul Galați, Editura PaxAura Mundi, Galati, 2009-2014
  • Alte documente primare din Arhivele Naționale, filiala Galați

Mulțumim, în mod deosebit, proprietarilor clădirilor care afișează plăcuțele indicatoare QR Code.
Pentru o hartă detaliată a monumentelor și altor obiective din Galați, accesați această hartă interactivă Google Maps .

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Română RO English EN Français FR Deutsch DE