Articol documentar realizat cu susținerea Prutul S.A.
Biografie concentrată
Christake Theodoru (1881-1947) s-a născut la Galați. Tatăl său, „cârciumar din dealul orașului”, a avut 4 copii: 3 băieți și o fată. Dintre ei, 2 frați au fost avocați (Cristache și Vasilică), unul a fost funcționar la Primărie (Mitică), iar fata s-a căsătorit, și ea, tot cu un avocat. Și-a făcut studiile la Liceul „Vasile Alecsandri”, apoi la Facultatea de Drept din Bucureşti. A devenit unul dintre avocații „de mâna întâia” ai Galaților, motiv pentru care a fost ales și ca decan al Baroului de Covurlui. Se pare că a avut cel mai longeviv mandat, deținând funcția din 1926 până în 1932. În politică s-a afiliat Partidului Naţional Ţărănesc, fiind și președinte al organizației sale locale. A câștigat 2 mandate de primar al Galaţilor (1928 – 1931; 1932 – 1933). Pe timpul celui de-al doilea mandat a participat și la alegerile parlamentare, obținând locul de deputat de Covurlui (1932 – 1933). Ca recunoaștere a statului său în comunitate, Christake Teodoru a fost iniţiat în Loja Masonică „Discipolii lui Pitagora” din Galaţi în anul 1928.Din reușitele primarului Theodoru
În timpul mandatelor sale, Christake Theodoru a început construcția halei din Piața Veche (Moruzzi), a pus piatra de temelie a bisericii Sf. Modest de pe strada Traian și a îmbunătățit activitatea uzinei de apă și a celei electrice. Sub administrarea lui s-a modernizat abatorul din oraș. După ce Ștefan H. Ștefan s-a îngrijit de construirea localului Gimnaziului „C. A. Rosetti” în timpul primariatului său, Theodoru a continuat înzestrarea lui cu rechizite școlare și cărți. Mai mult, în anul 1933 s-a inaugurat noul local al Școlii primare de fete nr. 8 din strada Traian. Temelia fusese pusă în vara anului 1929, iar în toamnă cea a bisericii din apropiere, care avea să fie și ea gata în curând. Pe aceeași linie, el a fost preşedintele Comitetului Şcoalei Normale de băieţi „Costache Negri”, precum și membru în Comitetul Societăţii „V.A. Urechia”. S-a îngrijit, alături de un comitet special creat, de amplasarea publică a unui bust al doctorului Alexandru Carnabel. Inițial, acesta a fost așezat în strada Romulus. El a fost mutat în 1965, deoarece în cartierul Mazepa începea construcția blocurilor. Bustul se află astăzi în curtea Spitalului Elisabeta Doamna. Sculptura a fost realizată de Oscar Spaethe. În anul 1930, atunci când Marea Criză lovea puternic și ireparabil, 250 de muncitori au fost concediați de la Atelierele CFR din oraș. Rămași pe drumuri, aceștia au cerut ajutorul Primăriei, iar soluția găsită de Theodoru a fost ca o parte din șomeri să execute lucrările de montare a instalației electrice pe mai multe străzi (Brăilei, Tecuci, Traian, general Berthelot, Heliade Rădulescu, Brașoveni). Alții au fost trimiși, se crede, să facă lucrări de dulgherie la școala din Vadu Ungurului. În 1933 Theodoru a semnat pentru cedarea terenului din strada Gării (pe atunci Heliade Rădulescu) pe care avea să se ridice Casa Corpului Didactic, punând condiția ca aceasta să fie gata în 3 ani. Strângerea de fonduri a fost însă extrem de anevoioasă, iar recepția clădirii nu s-a putut face decât în anul 1939. Tot în 1933, Theodoru a amenajat parcul Libertății, după ce pentru terenul respectiv fusese abandonat un plan de construire de locuințe, deoarece locul fusese anterior folosit drept cimitir al protestanților din oraș.Viața particulară
Christake Theodoru a fost descris de contemporanii săi ca fiind un om foarte serios și muncitor. A fost căsătorit cu Eliza Codreanu, sora lui Emil Codreanu, un alt avocat de seamă și primar al Galaților. Theodoru și Codreanu erau prieteni din copilărie, colegi de liceu, de facultate și de barou, dar adversari politici, ajungând când unul, când celălalt la putere. Eliza și Christake se cunoscuseră în timpul Primului Război Mondial când, „ca toate cucoanele”, tânăra femeie (avea deja 30 de ani împliniți) servise ca soră de caritate în spitalele militare din oraș. Bărbatul, ofițer de rezervă în Regimentul de Infanterie 11 Siret, căzuse grav rănit în luptele cu bulgarii, în Dobrogea. Salvat de camarazii săi de pe câmpul de luptă, el a ajuns înapoi la Galați, la spitalul organizat în localul Liceului Israelit. Operat de reputatul doctor Alexandru Carnabel, ofițerul a fost apoi îngrijit de Liza Codreanu, „în toamna târzie a lui 1916” (Crișan Mușețeanu, Lumea copilăriei mele). Liza provenea dintr-o familie de intelectuali și, în contra obișnuințelor epocii, rămăsese nemăritată, preferând să plece la studii la București decât să își aștepte acasă pețitorii. Se înscrisese la Facultatea de Litere, secția Istorie, și studiase cu Nicolae Iorga. La întoarcerea acasă se angajase la Pensionul catolic al maicilor de Sion, dar și la Școala Ortodoxă și la Liceul evreiesc de fete, ca profesoară de istorie, limba română și limba latină. Cuplului i-au trebuit 15 ani ca să își oficializeze prin biserică și acte uniunea, deoarece Liza „țintea la casă mare, cu saloane și primiri fastuoase”, iar Nea Cristache, așa cum i se spunea în familie și între prieteni, „nu a luat-o până nu și-a făcut casă cu 2 birouri pentru el, două saloane pentru Liza, două sufragerii, două hall-uri și două dormitoare, totul în dublu” (Crișan Mușețeanu, Lumea copilăriei mele).Reședința
Casa a fost construită în anul 1928, terenul fiind cumpărat încă din 1923. În 1946, Theodoru o va vinde Baroului. Instituția este însă desființată în 1952, iar imobilul trecut în proprietatea statului. Pentru o bună perioadă de timp, în el a funcționat Administrația Financiară. Baroul l-a revendicat și recâștigat în anul 1992, iar după anii 2000 l-a vândut unui întreprinzător particular.Surse bibliografice:
- Petrică Lăzărescu, Radu Volbură, Siluete gălățene, Galați, f.a.
- Horia Nestorescu-Bălcești, Enciclopedia ilustrată a francmasoneriei din România, vol. 3, Ed. Phobos, București, 2005
- Zanfir Ilie, Pompiliu Comșa, Galați. Ghid turistic, Editura Axis Libri, Galați, 2011
- Crișan Mușețeanu, Opere alese, vol. I Lumea copilăriei mele, Editura Muzeului de Istorie Galați, 2013
- „Recunoştinţă domnilor primari ai municipiului [Ştefan D. Ştefan, Take D. Theodoru]”, în Ștefan Popescu, Gimnaziul „C. A. Rosetti” din Galați. Monografie, Tipografia Cultura Poporului, Galați, 1930
- „Modernizarea abatorului din Galaţi”, în Acțiunea, an 4, nr. 845
- „Serbarea dela şcoala primară No. 8 de fete. Inaugurarea noului local. Discursul d-lui primar Teodoru”, în Acțiunea, an 4, nr. 908, 21 iunie 1933
- Victor Cilincă, „Gălăţenii pe vremuri… Cum a rezolvat primarul Teodoru situaţia şomajului”, în Viața Liberă, an 16, nr. 4688, 9-10 aprilie 2005, supliment Altă Viață Magazin
- Zanfir Ilie, „Primarii Galațiului – slujitori ai urbei și ai cetățenilor”, în Studii și articole, nr. 4, 2019
- Informații publicate electronic de dl. Ion Cașu, cercetător
