Articol documentar realizat cu susținerea Prutul S.A.
Legăturile familiei Monferatto cu Galații s-au format încă de la jumătatea secolului al XIX-lea, atunci când bogata activitate comercială desfășurată în jurul portului întreținea în oraș o atmosferă cu adevărat cosmopolită și multiculturală.
Francesco Monferatto, un negustor cu nume italian, care se pare că ar fi avut însă rădăcini grecești, a fost proprietarul primei tipografii locale. El a avut drept asociat un italian nativ – piemontezul Mario Pietro Cugino – care în anul 1845 a solicitat Domniei Moldovei privilegiul de a publica o „foaie comercială” sub denumirea II Danubio, cu text bilingv, în italiană și în limba română, pe atunci redactată în litere chirilice. Tipografia celor doi parteneri s-a bucurat de monopol pe activitate până la începutul anului 1847. Aici s-au publicat atât Il Danubio, cât și Le courier de Galatz. Francesco Monferatto a dovedit aplecare naturală înspre activitatea editorială, tipărind și materiale de cultură, precum o gramatică italo-română. După expirarea privilegiului domnesc, Monferatto și Cugino s-au desprins unul de celălalt în afaceri. Monferatto și-a înființat primul o nouă tipografie în Galați, chiar a încercat să deschidă una și la Brăila, însă activitatea acesteia a fost blocată de timpuriu din cauza izbucnirii revoluției pașoptiste. În 1849, Mario Cugino a obținut dreptul de a-și deschide propriul stabiliment și de a publica un Jurnal de Galați. În paralel, Monferatto, care continuase să tipărească Dunărea, scoate și el pe piață ziarul Galații. Fostul său asociat ajunge să îl conteste până la Domnitor, pe fondul concurenței neloiale. Tipografia lui Francesco avea însă să dăinuie decenii bune. Acolo aveau să fie lucrate multe premiere editoriale, precum primele cărți grecești tipărite în Galați, anume Regulamentul Școlii grecești înființată aici în 1857.
Francesco Monferatto a fost un apropiat al viceconsulului britanic Charles Cunningham și se afla în compania acestuia atunci când diplomatul a fost nevoit, într-o seară din primăvara anului 1859, să se implice în investigarea unor incidente inter-comunitare cu caracter antisemit desfășurate în orașul Galați.
În 1852, lui Francesco i s-a născut un fiu, Ioan Francesco, care avea să devină un doctor de bun nume în oraș. Doctor în medicină, cu diplomă pariziană, Ioan Fr. Monferatto a fost medic comunal (responsabil al cvartalului III), căpitan în rezervă, decorat cu medalia Crucea „Meritul Sanitar” clasa I pentru serviciul său în timpul celui de-al doilea război balcanic (1913). În anul 1887 el apărea pe listele de alegere a comitetului general al Partidului Liberal din Galați, alături de alte nume reprezentative pentru viața politică, economică și culturală a orașului, precum Nicolae Hagi Nicola, C. Malaxa, Gh. Cavaliotti, C. Toneanu, Apostol Papadopol, C. Vârlan, Gh. Codreanu, Timoleon Nebunelli și mulți alții, mari comercianți, antreprenori, proprietari, magistrați, profesori.
Încă din anul 1867, familia Monferatto a cumpărat pe numele Stelianei (soția lui Francesco și mama lui Ioan Fr., credem) terenul de la intersecția străzilor Domnească și Universității (pe atunci numită Carol I). Fotografiile de epocă ne înfățișează membrii familiei pe treptele imobilului pe care l-au construit în acest spațiu. Ei au părăsit reședința cândva până în anul 1878, atunci când au închiriat clădirea Institutului Francez de Domnișoare, care se muta aici din strada Mihai Bravu.
Casa a fost vândută în anul 1892 avocatului Victor Macri. Acesta a extins-o în 1906, cu doar 2 ani înainte de a muri. Clădirea a rămas moștenire fiicei sale, Madeleine, căsătorită la București cu colonelul N. Drosso. Treizeci de ani mai târziu, casa a fost vândută Casei Centrale a Asigurărilor Sociale. Naționalizată sub regimul comunist, după 1950 ea a adăpostit instituții diverse, printre care și Starea Civilă a orașului, identitate sub care le este încă familiară multor gălățeni.
Surse bibliografice:
- Serviciul Referințe al Bibliotecii Județene „V. A. Urechia”
- Covurluiul, 1893, diverse ediții
- „Personalul medical de județe, de orașe, de spitale și de plăși, precum și medicii veterinari de județe, de orașe și de despărțiri: Covurluiu” în Anuarul Ministerului de Interne, an 4 (1896)
- „Medicii din România” în Anuarul medical şi farmaceutic român, Institutul de Editură „Ralian şi Ignat Samitca”, Craiova, 1905
- Gheorghe N. Munteanu-Bârlad, Galații, editura autorului, 1927
- Adrian Macovei, „Ştiri noi referitoare la primul ziar comercial moldovenesc – Dunărea”, Danubius, nr. 1/1969
- Cornelia Papacostea-Danielopolu, Comunitățile grecești din România în secolul al XIX-lea, Ed. Omonia, 1996
- Constantin Ardeleanu, „Masacrul din Galați” (aprilie 1859) – un episod din istoria comunității evreieşti de la Galați”, Analele Universităţii „Dunărea de Jos” Galaţi, Seria 19, Istorie, tom VII, 2008
- Constantin Ardeleanu, „List of vessels registered at Galaţi according to the official register from the Harbour Master’ Office (1888–1914)”, Black Sea Project Port Cities, cities.blacksea.gr/en/galatz/5-8/ [01.09.2023]
- Ionel Gheorghiu, „Italia şi emigraţia. Colonia italiană din Galaţi – România”, Buletinul Fundaţiei Urechia, Nr. 11/2010
- Alina Dorojan, L’emigrazione italiana nelle terre romene (1861-1916), teză de doctorat [manuscris], Università degli studi Roma Tre, 2013, consultată în format electronic la adresa arcadia.sba.uniroma3.it/handle/2307/4187 [20.06.2023]
- Ana-Maria Cheșcu, Reprezentanțe consulare europene la Galați în prima jumătate a secolului al XIX-lea (Anglia, Franța, Sardinia), Ed. PIM, Iași, 2016
- Informații publicate de domnul Marcel Capriș, cercetător independent
- Informații publicate de domnul Ion Cașu, cercetător independent
