Consulatul Spaniei (interbelic) str. Domnească nr. 79 colț cu str. Culturii

Fii social și distribuie informația:

Diplomatic și politic, relațiile româno-spaniole s-au instituit oficial în anul 1881, după ce, cu un an mai înainte, Madridul a recunoscut independența de stat câștigată prin războiul din anii 1877-1878.

Legația spaniolă a fost deschisă la București în vara anului 1881, în fruntea misiunii fiind numit Juan Pedro de Aladro, însărcinat cu afaceri. Partea românească a deschis un consulat onorific la Barcelona în 1885, ridicat 10 ani mai târziu la nivelul de consulat general. Legația României în Spania a fost constituită în 1913 (în 1908, cele două țări au semnat prima lor convenție comercială). Misiunea a fost deschisă de George Cretzianu, trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar.

Dacă raporturile guvernamentale nu s-au putut exersa în deplină capacitate până ce România nu a ieșit de sub autoritatea externă formală a Imperiului Otoman, legăturile economice s-au rânduit mai de timpuriu, fiind încurajate și legitimate de logica naturală a circuitelor comerciale europene și internaționale.

În Galați, port cu importanță fundamentală pentru circulația mărfurilor între Orient și Occident, Regatul Spaniei a deschis încă din anul 1870 un punct de reprezentare a intereselor supușilor săi. Acesta a funcționat până la finalul perioadei interbelice, activitatea fiindu-i întreruptă numai în momente de criză majoră, în care a fost afectată funcționalitatea întregii administrații de stat, precum Primul Război Mondial ori Războiul Civil Spaniol.

Precum în cazul multor reprezentanțe străine din Galați, prima formă de intermediere a intereselor spaniole a fost viceconsulatul onorific, responsabilitățile postului fiind asumate de un comerciant stabilit deja în regiunea pe care o primea sub îngrijire. Astfel, primul său girant a fost, între 1870 și 1887, Petru (Pierre) Foscolo – negustor, curtier, membru al Lojii masonice „Discipolii lui Pitagora”. În anul 1880, consul și gerant pentru Spania a fost reprezentantul local al Turciei, italianul Augusto Dall’Orso, înlocuindu-l, probabil, pe Foscolo într-un moment de incapacitate temporară în exercitarea funcției (începând din 1876, Dall’Orso a exersat la Galați sarcini diplomatice și economico-comerciale și în numele Danemarcei). Din 1887, Pierre Foscolo a fost înlocuit pe post de Carol (Charles) Foscolo, ca gerant. Nu cunoaștem pentru cât timp a desfășurat acesta mandatul diplomatic, dar el este încă atestat drept gerant în anul 1895. Nu avem nici siguranța naturii rudeniei celor doi, deși cea mai probabilă este cea de tată și fiu.

Curtier = Persoană autorizată, care se ocupă, în numele clienților, cu tranzacționarea valorilor mobiliare, a unor mărfuri și servicii, în schimbul unui comision; broker.

Familia Foscolo ar fi avut rădăcini grecești, stabilindu-se în porturile Dunării de Jos, în special Sulina și Galați, pentru a face comerțul caracteristic nației sale. Negustoria maritimă trebuie să îi fi fost profitabilă deoarece, așa cum era obiceiul vremii, o parte din membrii săi au fost mandatați cu reprezentarea intereselor unor state cu preocupări diplomatice și economice directe în regiune. Cândva în perioada cuprinsă de ultimii ani ai sec. XIX și primele două decenii ale sec. XX, un Gioni (John) Foscolo activa drept consul al Danemarcei la Sulina. În 1917, acesta era secretar delegat al Comisiei Europene a Dunării la Galați. El a fost cel care, în lipsa altor reprezentați ai Comisiei, i-a primit, pe 23 ianuarie/5 februarie 1917, la Palatul C.E.D. pe prefectul Poliţiei orașului, comisarul regal şi un ofiţer superior rus, cărora a fost obligat să le predea imobilul pentru nevoile Armatei a IV-a Siberiene. Astfel, clădirea a devenit cartierul general al Armatei Ruse în timpul Primului Război Mondial. Pentru ca, în lipsa celorlalți delegați C.E.D. (majoritatea deja refugiați), hotărârile privind instituția și patrimoniul său să nu fie blocate, Foscolo a fost împuternicit temporar (de către Duiliu Zamfirescu, delegatul român, aflat la acel moment pe vaporul Comisiei Europene a Dunării, Carolus Primus, ancorat la Odessa) cu reprezentarea intereselor Comisiei față de autorități și întreținerea tuturor bunurilor sale. Fiind supus elen, deci reprezentantul unei țări neutre, Foscolo a fost privit drept cea mai bună alegere pentru aceste sarcini delicate. El a fost martorul bombardamentului asupra Palatului C.E.D. din 27 septembrie/10 octombrie 1917 și a întocmit un raport detaliat privind pagubele suferite de imobil. Figura lui John Foscolo a fost imortalizată de Eugeniu Botez în romanul Europolis, drept personajul Luludi. Ofițer de Marină (instruit inclusiv la Școala de Aplicație a Marinei din Galați), Botez l-ar fi cunoscut pe Foscolo fie la Sulina, unde a servit, intermitent în perioada 1899–1919, în Apărarea porturilor fluviale, drept căpitan al Portului Sulina, și drept comisar maritim, fie la Galați, unde a fost comandant al șalupei Vedea, subinspector cu delegație pentru Dunăre, și căpitan portuar (ultima funcție, chiar în vremea războiului). În acești ani, Botez s-a aflat pe înalt post administrativ chiar în cuprinsul Comisiei Europene a Dunării, având deci contact sigur cu John Foscolo, secretarul acesteia.

***

Reprezentanța Spaniei la Galați a avut timp îndelungat sediul pe strada Speranței (ulterior numită colonel Boyle, astăzi Portului), deci pe promontoriul Dunării, în imediata apropiere a portului.

Clădirea nu a rezistat timpului. Amplasamentul ei ocupa, după un calcul aproximativ, locul pe care se află în prezent restaurantul Alex, la intersecția străzilor Portului, Navelor, și a Bulevardului Marea Unire.

Prezența sediului consular spaniol pe str. colonel Boyle, la nr. 26, este atestată până în anul 1930 inclusiv. Înspre finalul deceniului, el a fost mutat oficial pe calea principală a orașului.

Schimbarea s-a datorat faptului că Georges Dahrouges, comerciant care a îndeplinit alternativ, în anii 1930, funcțiile de viceconsul și consul atât pentru Spania cât și pentru Brazilia, a cumpărat în 1929 clădirea aflată pe colțul format de strada Domnească la întâlnirea cu strada Nicolae Holban (astăzi Culturii). Căsătorit cu fiica unui medic militar – Gruescu – care își avea reședința pe strada Holban, Dahrouges ar fi dorit, posibil, să își stabilească familia aproape de cea a soției sale. Imobilul, ridicat „la strada mare” în frumosul stil neo-brâncovenesc, a fost construit în 1923-1927 de arhitectul George Macri.

Pe perioada anilor ’30, alți atașați diplomatici ai Spaniei la Galați au fost Sebastian Romero Radigales și Frederico-Ferrer Sicars.

Consulatul spaniol și-a încetat activitatea în anul 1946, după ce România a rupt relațiile politico-diplomatice cu regimul lui Francisco Franco.

Clădirea din strada Domnească a fost moștenită de Eugenia Dahrouges. Din proprietatea ei, statul comunist a naționalizat-o în anul 1950.

 

Surse bibliografice:

  • Lista corpului consular în România la 1 august 1889
  • Cartea judeţului Covurluiu, Partea II – Galații, Buletinul Societății Geografice Române, Anul XII, trim. 3 și 4, 1891
  • N. Munteanu-Bârlad, Galații, 1927
  • Primul anuar-ghid al municipiului Galați pe anul 1927, editat de Hr. și Gh. Flamaropol-Galați, Societatea de Editură Ştiinţifică-Culturală
  • Radu Volbură, Anuarul general al oraşului Galaţi şi judeţului Covurlui. Ediția 1930-1931, Partea I-a, „Dunărea” Institut de Arte Grafice, Brăila
  • Sebastian Eustațiu, Ghidul Galaților, Ed. Argus, Galați, 1938
  • Indicatorul oraşului Galaţi, editat de Prefectura Poliției, Galați, f. a.
  • Cristian Constantin, Activitatea consulară la Brăila și Galați (1919-1940), Ed. Pim, Iași, 2017
  • Horia Nestorescu-Bălcești, Enciclopedia ilustrată a francmasoneriei din România, vol. 1, Ed. Phobos, București, 2005
  • Mircea Munteanu, Contribuții la istoria francmasoneriei din Orientul Galați în secolele al XIX-lea și XX, Ed. Zigotto, Galați, 2018
  • Marius Mitrof, „Primul Război Mondial – Memoria Palatului Comisiunii Europene a Dunării (C.E.D.)”, în Monumentul, XIX, 2018
  • Lăcrămioara Manea, Mădălina Ciocoiu, Iuliana Costea, Destinul unui oraș – titlul unui roman, Ed. Istros a Muzeului Brăilei, 2013
  • Patrimoniul multietnic din Galați, proiect al Muzeului de Istorie „Paul Păltănea” Galați și al Institutului Național al Patrimoniului, galatimultietnic.ro
  • Constantin Ardeleanu, „Galatz – The consuls”, Black Sea Project – Port cities, cities.blacksea.gr
  • Ambasada României în Regatul Spaniei, madrid.mae.ro
  • Informații publicate de domnul Ion Cașu, cercetător independent

 

Te-ar mai putea interesa

Scroll to Top