Figuri din familia DRĂGĂNESCU

Fii social și distribuie informația:

Articol documentar realizat cu susținerea Prutul S.A.

Începuturile

Istoria Drăgăneștilor din târgul Galaților a pornit cu Damian, un negustor originar din Brețcu, care a coborât din Transilvania către Dunăre la sfârșitul secolului XIX sau începutul secolului XX.

Aici, el a cumpărat o parte din moșia Movileni, din Șendreni. Acolo avea să se formeze „vatra” familiei, ai cărei membri, în viață ca și în moarte, aveau să revină mereu în jurul bisericii pe care ei înșiși au ctitorit-o pentru comunitatea sătească. Lăcașul a fost sfințit în anul 1914, la adunare luând parte și Nicolae Iorga, prieten bun al familiei.

Damian s-a căsătorit cu fiica avocatului Gheorghe Coltofeanu și a avut 4 copii: pe Damian jr., Maria, Dumitru și Gheorghe. S-a integrat rapid în rândurile elitei orașului, devenind peste ani un reazem temeinic pentru comunitate și stabilimentele sale. Împreună cu cel al avocatului Costake Plesnilă, numele său apare în anul 1904 printre epitropii bisericii Vovidenia.

În politică, a participat la alegerile parlamentare din anul 1919, primele din România Mare, devenind cel de-al doilea reprezentant în Cameră a Partidului Naționalist-Democrat.

 

Casa lui Damian D. Drăgănescu jr., str. Domnească nr. 118

Damian Drăgănescu-fiul a fost o figură respectată și plăcută de comunitatea gălățeană din primele decenii ale sec. XX. În 1908 el era cenzor al Fabricilor Unite Konzelmann și Moessner, aceeași Societate la care avea să devină acționar și Ioan D. Prodrom, mare comerciant și viitor primar al orașului, dar și avocatul Grigore Trancu-Iași. Apropiat al lui Nicolae Iorga, în anul 1911 el a candidat pe listele Partidului Naționalist Democrat. În anul 1918 s-a implicat în eforturile de administrare a comunității în stare de război, conducând Biroul pentru refugiați al orașului.

În anul 1913 el s-a căsătorit cu Cecilia Cetățeanu, fiica profesorului Ion Cetățeanu, primul director al Liceului Vasile Alecsandri. În 1915 cuplul locuia pe Lascăr Catargiu (actuala stradă Gării), la nr. 8, dar cumpăra de la Ioan Stoicovici lotul pe care avea să își construiască impunătoarea reședință în stil neo-brâncovenesc. Construcția, desfășurată între 1916 și 1923, a fost proiectată de arhitectul Constantin Iotzu și făcută de arhitectul I. Fronic. Din nefericire, chiar în anul în care se încheiau lucrările, Damian s-a îmbolnăvit de moarte.

„Acela care ne lasă astăzi a fost un om la locul lui, și el însuși s-ar supăra pe noi dacă am trece, vorbind de dânsul, dincolo de meleagurile acelei cuviinți care i-a însemnat viața. Nu e cineva în acest mare oraș care să poată spune de Damian Drăgănescu că a suferit o nedreptate de la dânsul sau că el l-a întâmpinat cu o vorbă rea. Atâția sunt însă gata a mărturisi perfecta onestitate a marelui negustor, iubirea marelui proprietar pentru țăranii săi, devotamentul lui pentru tot ce pe această lume unde e și bine și rău i s-a părut că se potrivește cu sufletul lui ales, râvna cu care, în zilele grele ale patriei, când s-au îndoit atâția cari în conștiința lor se pocăiesc astăzi, el, cu buna lui soție, a fost ajutătorul neobosit al suferinții ostașilor noștri, și acela care și-a făcut casa frumoasă pentru a se adăposti tovarășa zilelor sale a început prin a face locaș lui Dumnezeu ca mulțămită că l-a ajutat în agonisita lui.”

(Fragment din discursul funebru ținut de Nicolae Iorga, bunul prieten al familiei, în special al fraților Damian și Dumitru. Publicat în lucrarea Oameni cari au fost, aici apud V. Bodea)

În testamentul dinainte pregătit, Damian jr. a lăsat casa soției sale, pe durata vieții ei. După dispariția Ceciliei, imobilul trebuia să intre în proprietatea „celei mai folositoare instituții culturale sau umanitare (înțeleg școli, bibliotecă, ligă culturală, spitaluri, orfelinate, aziluri) care vor exista la acea dată în Galați” (Ion Cașu, „Casa Damian Drăgănescu”). De altfel, în anul 1924 de imobil s-a interesat ministerul Instrucțiunii, pentru a instala acolo Biblioteca Urechia. Relația era una firească, având în vedere faptul că familia Drăgănescu se afla printre membrii fondatori ai Societății Culturale „Urechia”, al cărei Palat al Culturii urma să fie ridicat chiar peste drum.

Nu știm dacă Cecilia Drăgănescu a locuit în imobil, sau ce altă utilitate i-a dat. Fie în timpul războiului, ca refugiu, fie chiar dinainte, ea s-a mutat la Fălticeni. Acolo se afla în anul 1947, atunci când a hotărât să ia măsuri privind proprietățile sale, pe care era probabil să le piardă în fața confiscării. Pentru a respecta întrucâtva dorința soțului, în luna ianuarie a acelui an ea a înregistrat un testament și un act de donație prin care, după moartea sa, imobilul urma să fie predat Camerei Agricole a județului Covurlui. În schimbul donației, Cecilia Drăgănescu a solicitat o rentă viageră care să îi fie asigurată până la finele vieții de către Ministerul Agriculturii și Domeniilor.

Cecilia a murit în anul 1950, la Fălticeni. Camera Agricolă a preluat imobilul drept sediu, dar în 1948 a fost desființată ca instituție. În locul ei a funcționat Direcția Agricolă, care a stat în clădire până în 1970. După acest an, ea a fost dată în uzul Întreprinderii de Transporturi Auto. După 1990 a intrat în posesia Combinatului Siderurgic.

 

Casa Drăgănescu, str. Domnească nr. 60

În ianuarie 1919, Dimitrie D. Drăgănescu (ar fi fiul lui Damian și fratele lui Damian jr!) a cumpărat de la Ioan și Veturia Munteanu un loc pe strada Domnească, lângă casa Buzini (la acea vreme în proprietatea lui Evloghie Gheorghieff), care găzduise prefectura județului Covurlui înainte de construcția Palatului Administrativ. Casa pe care a ridicat-o ar fi fost proiectată tot de arhitectul Constantin Iotzu.

Dumitru Drăgănescu a murit în anul 1928, la doar câțiva ani în urma fratelui său mai mare. În memoria sa, același Nicolae Iorga a publicat un necrolog în ziarul Craiu Nou. Foaia Partidului Național din Covurlui, în care a descris „un om discret, muncitor, harnic la fapte și scump la vorbă, incapabil de a supăra și pe cel mai rău dușman al lui” (ediție 29 aprilie 1928)

(Ion Cașu spune greșit că ar fi fost vorba de Damian Drăgănescu[1], dar Iorga însuși spune clar în necrolog că vorbește de Dumitru, fratele lui Damian jr.)

 

Casa Mariei Drăgănescu, str. Domnească nr. 137

Maria, fiica lui Damian Drăgănescu–bătrânul, s-a căsătorit cu Nicu Hilohi. Despre viața celor doi soți nu se cunosc încă detalii, dar se știe că terenul pe care și-au construit casa a fost cumpărat în anul 1921 de la Ioan Panaitescu. Concepută în stil neo-românesc, reședința este la fel de plăcută estetic și se apropie, ca dimensiuni, de celelalte două imobile impunătoare ale familiei, ridicate tot pe strada mare a orașului.

 

Casa lui Iancu Drăgănescu, str. Mihai Bravu nr. 30 (în spatele Palatului Robescu)

Iancu a fost, probabil, fiul lui Damian Drăgănescu jr. El s-a căsătorit în 1910 cu Clemansa, sora lui Mihail Sadoveanu. Scriitorul a fost găzduit deseori în casa cumnatului său, pe care îl vizita pentru a merge împreună la partide de vânătoare în lunca Siretului. Grajdurile casei se aflau, la vremea lor, pe locul pe care stă astăzi înălțat un bloc de locuințe. Trăsurile părăseau proprietatea pe partea Căii Prutului.

 

Surse bibliografice

  • Covurluiul, 1893, diverse ediții
  • „Damian Drăgănescu [date biografice]”, în Alexandru Radu, Camelia Runceanu (coord), 1919. Primele alegeri parlamentare din România Mare, Monitorul Oficial, 2019
  • „Casa Damian Drăgănescu” în Valentin Bodea, Monumente istorice și personalități din orașul Galați, Ed. Sinteze, 2015
  • Remus Basalic, „Casa monument de pe Domnească, admirată de Iorga”, în Viața Liberă, an 27, nr. 8050, 26-27 martie 2016
  • Ion Cașu, „Casa Damian Drăgănescu”, în Viața Liberă, an 15, nr. 4564, 13-14 noiembrie 2004, supliment Altă Viață Magazin
  • Ion Cașu, „Un testament cu bucluc”, în Viața Liberă, an 11, nr. 3175, 5 mai 2000
  • Informații publicate electronic de domnul Ion Cașu, cercetător independent

[1] Ion Cașu, https://www.facebook.com/profile/100001705345281/search/?q=draganescu

Te-ar mai putea interesa

Scroll to Top