IOAN D. PRODROM (str. Domnească nr. 23-25)

Articol documentar realizat cu susținerea Prutul S.A.

Născut în anul 1867 (d. 1952) într-o familie de origine greacă (fie la Bârlad, fie în Coloneşti, comună din fostul judeţ Tecuci, în funcție de diverse surse), Ioan D. Prodrom a fost una dintre cele mai ilustre figuri ale elitei gălățene de la sfârșitul sec. XIX – prima jumătate a sec. XX.

Comerciant de succes, om politic demn, ocrotitor al culturii și iubitor al oamenilor de rând și, conform semenilor săi, personalitate de mare finețe:

„Mereu liniștit. O liniște aparentă; în fond dânsul e o fire foarte impresionabilă. În armonia vibrațiilor sale sufletești se disting acorduri de intens și poate exagerat altruism. Tenace în orice acțiune începută. Pare puțin comunicativ, pentru că îi place să se interiorizeze. Sincer și modest, sensibil frământărilor adânci. Ca vice-președinte al Partidului Liberal local, întărește prea cunoscutul dicton Omul sfințește locul. Personalitatea domnului Prodrom este un permanent mijloc de evocare a operei lui Carlyle: muncă, sinceritate și tăcere.”

(Ioan D. Prodrom descris de contemporanii săi, Petrică Lăzărescu și Radu Volbură, în Siluete gălățene)

Împreună cu soția sa, Vasilichia Papadopol, nepoata renumitului proprietar Apostol P. Papadopol, Ioan Prodrom a avut o moșie la Urlești, sat între comunele Corni și Măcișeni (care se pare că i-a parvenit pe linia familiei de alianță). Cuplul și-a petrecut aici foarte mult timp, mai ales ultima parte a vieții, îngrijindu-se cu atenție și dragoste părintească de comună și săteni. Ei au reparat și curățat școala distrusă în război, au înzestrat biserica și au făcut îmbunătățiri edilitare esențiale. Începând cu anul 1922, în spiritul programului național de culturalizare populară, Ioan Prodrom a ținut el însuși conferințe culturale în sat, la care a invitat și alți oameni de seamă, din oraș și din țară. Soția sa a ținut șezători populare, unde a încurajat folosirea costumului tradițional, purtat cu mândrie de întreaga sa familie, și a deschis un atelier de lucru pentru tinerele țărănci, în care acestea să învețe să coasă și să țeasă. Ioan Prodrom a înzestrat biblioteca școlară a satului și a premiat elevii buni la învățătură, i-a îmbrăcat pe cei sărmani, s-a îngrijit de orfani și văduve. Casa familiei l-a impresionat pe Nicolae Iorga, venit în vizită în anul 1922, prin frumusețea decorului său interior, făcut din covoare românești.

În orașul Galați, Ioan Prodrom a fost unul dintre stâlpii celor mai importante instituții de educație și cultură, precum Societatea Culturală „V.A. Urechia”, Şcoala Normală „C. Negri”, Școala Comercială „Al. I. Cuza”.

 

Primar al Galaților, prefect al județului Covurlui

„Mie nu-mi plac vorbele goale, eu fac treabă și vreau să fac din jud. Covurlui o gospodărie model. […] Vreau într-un cuvânt să fac la Covurlui gospodărie, nu politică.”

Ioan D. Prodrom a fost președinte de Comisie Interimară, adică a îndeplinit atribuțiile de primar al orașului, între martie 1923 și ianuarie 1925. El a continuat proiectele comunitare deschise de predecesorul său, avocatul liberal Teodor Thenea, și a reușit să întreprindă acțiuni noi de construcție și modernizare. În timpul mandatului său s-au făcut lucrări la sistemele de alimentare cu apă și de canalizare, s-au adus îmbunătățiri sistemului de sănătate publică și asistență medicală, s-au pus bazele Uzinei electrice pentru iluminatul public şi privat (locul ei era pe strada Gării, la vechiul nr. 8), au fost contractați muncitori calificați, din Italia, pentru fabricile de cărămidă de pe moșia Țiglina, s-a făcut împroprietărirea funcționarilor, demobilizaților, văduvelor și invalizilor de război. Sistemul de învățământ a primit un imbold semnificativ prin faptul că Primăria orașului a cedat terenul necesar construirii Palatului Școlilor Comerciale și a subvenționat activitatea Gimnaziului „C. A. Rosetti”.

Descris de contemporanii săi ca fiind de o cinste impecabilă, Ioan Prodrom a fost ales senator de Covurlui în anul 1924 și a fost numit prefect în vara anului 1927, ținând funcția până în toamna anului 1928.

 

„Fabrică şi Destilărie de Cogniac şi Lichioruri”

În calitatea sa profesională liberală, Ioan Prodrom a fost ales deseori să își reprezinte breasla în funcții instituționale înalte. A fost delegat din partea Ministerului Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor în comitetul Bursei din Galați (1901). A făcut parte din comitetul de organizare al celui de-al VI-lea Congres al Camerelor de Comerț și Industrie din România, desfășurat la Galați, în mai 1904, apoi membru în delegaţiile orașului la congresele ținute în anii următori la Pitești și Botoșani.

A fost acționar și membru în consiliile de administrație ale Fabricelor Unite Konzelmann & Moessner din Galaţi și ale Societății Comptoir de Comerț și Industrie din Bucureşti.

Mai important însă, începând cu anul 1894, el a fost directorul uneia dintre cele mai moderne și mai profitabile afaceri cu băuturi spirtoase din România, pe care a preluat-o în acel an de la ruda sa, marele comerciant Apostol P. Papadopol.

Continuând tradiția unuia dintre cele mai vechi stabilimente industriale ale orașului, Fabrica Specială de Băuturi Spirtoase „Ioan D. Prodrom” producea băuturi de lux: cognac din vin (nici o altă fabrică românească nu folosea vin pentru producerea cognac-ului, utilizând în schimb spirt, adică alcool ieftin), mastică, rom, absynth, curaçao, bitter, lichioruri cu diverse arome. Toate erau realizate după procedee franțuzești, mai puțin mastica, pentru care se recomanda procedeul oriental. Fabrica avea și un depozit de desfacere en-gros pentru rachiuri de fructe. Producția se făcea în sezonul rece, din noiembrie până în februarie.

Fabrica avea 10 lucrători, toți români. Localul ei era „o construcție modernă și conform tuturor cerințelor; peste tot domnește o ordine și o curățenie ireproșabile, cu instalațiuni cu totul perfecționate, asemeni celor ale fabricelor străine de această natură” (Anchete industriale, 1901).

Produsele se desfăceau pe piața internă, dar au fost medaliate la toate expozițiile naționale și internaționale la care au fost prezentate. În 1901, după ce modernizase și extinsese aparatura, Ioan Prodrom se pregătea pentru export în Serbia și Bulgaria, țări în care nu se găseau fabrici de felul acesta.

Expoziții și premii câștigate de băuturile fine produse la Galați:

Expoziția internațională de la Bordeaux (1896) – „Diploma de Onoare” cu insigne și „Medalia de Aur”

Expoziția de la Archanon les Bains (1897)

Expoziția de la Paris (1897) – „Medalia de Aur”

Expoziția Universală de la Paris (1900) – „Diploma de Argint”

Expoziția Generală de la București (1906) – „Diploma de Onoare” și „Medalia de Aur”

În anul 1922 Ioan Prodrom apare în documente ca fiind membru în Consiliul de administrație al Societății Anonime pentru Industrii Alimentare și Comerțul Articolelor de Consumațiune „Mercur”, înregistrată în București. În anul 1927 și fabrica de la Galați și-a schimbat numele în Mercur fiind, probabil, preluată majoritar. Ea nu a mai apărut în următoarele anuare de specialitate, cele de pe anul 1930/31.

 

Apostol P. Papadopol

Născut la Galați în anul 1848 (d. 1912, Galați), Apostol P. Papadopol a fost mare comerciant, mare proprietar, industriaș, bancher, om politic liberal, făcând parte din generația de vârf a cosmopolitismului local. La fel precum Ioan Prodrom, el a fost o personalitate emblematică pentru perioada în care orașul a cunoscut o deosebită dezvoltare economică, edilitară și social-culturală.

Apostol a fost penultimul dintre cei 7 copii ai grecului Paraschiva Papadopol și ai soției sale, Vasilichia Moscopol, sosiți din Kefalonia în jurul anului 1834.

În anul 1865 (sau în 1872, sursele istorice diferă), Apostol a întemeiat pe strada sa natală, Speranței (ulterior Colonel Boyle, astăzi Portului), unul dintre primele stabilimente industriale ale orașului, fabrica de băuturi spirtoase, pe care a condus-o până în anul 1894, când s-a retras din afacere și i-a predat-o în totalitate rudei și colaboratorului său, Ioan Prodrom.

Pe aceeași stradă, Apostol a ridicat în anul 1898, împreună cu fratele său, Aristide, marele Teatru Papadopol, cu deschidere atât pe Speranței cât și pe Brașoveni, altă stradă de mare însemnătate social-economică în epocă. La vremea înființării sale, Teatrul Papadopol a fost singurul stabiliment de mari dimensiuni a orașului (având această menire specifică). Impunătoare și elegantă, clădirea a fost distrusă în anul 1919, de un incendiu.

De-a lungul vieții, Apostol Papadopol a fost un ocrotitor al intereselor comunității sale, fiind implicat direct în procesele de decizie politică, drept consilier comunal al oraşului Galaţi, apoi ca deputat de Covurlui (ales pentru prima oară în 1895 şi reales în 1901). A fost membru activ al multor forme de asociere profesională, ori destinate îngrijirii bunului mers al celor mai importante instituții sociale locale, precum Spitalul Elisabeta Doamna. Prin testament, el a lăsat trei case dintre proprietățile sale în Galaţi Academiei Române, pentru ca din venitul acestora să se ofere burse elevilor şcolilor comerciale din oraş.

 

Clădirea Papadopol / Prodrom de pe str. Domnească nr. 23-25

În anul 1908, atunci când autoritățile au desfășurat un recensământ al populației și proprietăților, lotul de pe strada Domnească, atunci la numerele 37-39, era înregistrat pe numele lui Apostol P. Papadopol. Pe el se aflau încă ruinele unui imobil distrus de un mare incendiu. Clădirea îi aparținuse negustorului Constantin Sacomanu, proprietarul marilor case aflate la acea vreme lângă Palatul Administrativ, în care a funcționat în anii 1920 Tribunalul Covurlui, înainte de inaugurarea Palatului de Justiție a județului. În urma incidentului, ca să nu aibă grija efortului și cheltuielilor de reconstrucție, Sacomanu a preferat probabil să vândă terenul la un preț potrivit.

La sfârșitul anului 1911, noul proprietar, Apostol Papadopol, prin reprezentanții săi legali, cerea deja autorizație de demolare a dărâmăturilor și de construcție a unui imobil nou. Doar câteva luni mai târziu, în primăvara anului 1912, Apostol Papadopol înceta din viață, iar clădirea le revenea, prin testament, celor 6 nepoți ai săi: Maria Uzescu, Vasilichia Prodrom (soția lui Ioan Prodrom), Elena Goangă, Ecaterina Papadopol, Mihai Papadopol şi Mircea Papadopol. La acel moment, în ea i se închiriaseră deja spații de lucru și expoziție renumitului George Maksay, cel mai important fotograf gălățean al epocii și furnizor de servicii pentru Casa Regală a României. În următorii ani, familia Prodrom și-a extins treptat proprietatea asupra imobilului, mai întâi cumpărând partea lui Mihail Papadopol (1914), iar la urmă întreaga clădire, după ce toți moștenitorii au ales să iasă din indiviziune (1922).

În anii 1930, aici a funcționat Teatrul Odeon, unul dintre cele mai elegante stabilimente din oraș. Închiriat pentru activități culturale diverse – spectacole de teatru, dar și șezători literare, conferințe, serate, baluri – Odeon-ul a găzduit și unul dintre primele cinematografe ale Galațiului, rulând cele mai noi producții ale vremii și încântând publicul cu arta interpretativă ale primelor vedete de film internaționale.

„La parter se aflau două staluri şi o zonă rezervată, scena şi locul pentru orchestră poziţionată, cum altfel, în faţa scenei şi mai jos decât aceasta. În zona mezaninului se aflau lojile pentru cei cu dare de mână, separate prin pereţi, creând intimitate şi o zonă de confort pentru spectatori. Balcoanele unu şi doi erau amplasate doar pe latura de est. Tavanul, parapetul lojelor şi zona scenei aveau elemente decorative din stuc, cu reprezentări vegetale şi antropomorfe”

(Interiorul sălii Odeon, descrisă de Marius Mitrof, consilier al Direcției Județene pentru Cultură, Galați)

Clădirea a fost naționalizată, la fel precum toate cinematografele din țară, în anul 1948. Utilitatea i-a fost însă păstrată, Odeon-ul devenind Republica (luând noul nume al străzii Domnești) și continuând să fie unul dintre cele mai selecte și mai scumpe cinematografe ale orașului. Lângă el, în corpul considerat anexă, a fost instalată după anul 1950 Librăria Maxim Gorki, redenumită C. Negri după 1968.

 

Surse bibliografice:

• Petrică Lăzărescu, Radu Volbură, Siluete gălățene, Galați, f.a.
• „Fabrica de băuturi spirtoase – Strada Speranței No. 22 – Proprietar Ion D. Prodrom” în Anchete industriale, Tipografia Tim. Nebuneli, Galați, 1901
• „Ion D. Prodrom – Fabrică şi Destilărie de Cogniac şi Lichioruri, fondată în anul 1872, strada Speranţei No. 22”, în Gheorghe Codreanu, Monografia fabricelor din Galați, 1908
• „Vestita distilerie Apostol P. Papadopol, apoi I. D. Prodrom”, în Tudose Tatu, Adrian Pohrib, Industriași și comercianți gălățeni, harnici și de temut, Galați, 2013
• Marius Mitrof, „Palatul Școlii Comerciale «Alexandru Ioan I», visul împlinit al negustorilor gălățeni” în Historia Urbana, nr. 29, 2021
• Alexandru Nicolescu, „Primarii oraşului Galaţi de la 1865 până astăzi”, în Acțiunea, an 5, nr. 1153, 8 aprilie 1934
• Ana Maria Agache, „Istoria celor 28 de primari din perioada interbelică (VIII). În 1925, Galaţiul avea uzine electrice, de apă şi 294 de străzi iluminate cu gaz aerian”, în Impact Est, an 8, nr. 256, 8-14 mai 2008
• D. Antohi, „Oameni pe care trebuie să-i cunoaștem – Ioan D. Prodrom”, în Cultura Poporului, 16 decembrie 1928, formă electronică, Serviciul Referințe al Bibliotecii „V. A. Urechia”
• Date oferite de istoricul Paul Păltănea, apud Anca Melinte, „12 greșeli ale istoriei au fost reparate”, în Imparțial, nr. 1032, 29 aprilie 2003
• Date oferite de Marius Mitrof, consilier al Direcției Județene pentru Cultură, apud Anca Melinte, „Cel mai elegant teatru-cinema al anilor ’30, declarat imobil neîngrijit şi supraimpozitat cu 500%”, PressHub.ro
• „Ioan D. Prodrom”, fișă InfoGhid a Bibliotecii „V. A. Urechia”, compusă pe baza lucrării Oameni în memoria Galaţiului – aniversări 2017 (Camelia Toporaş, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Tena Bezman), Ed. Axis Libri, Galaţi, 2018
• Biblioteca „V. A. Urechia”, carte poștală ilustrată Galaţi : Tribunalul Covurlui : [Casele Sacomanu], Editura Librăriei „Cartea” Frații Binder, cotă F I 3.032