Articol documentar realizat cu susținerea Prutul S.A.
Ștefan H. Ștefan – Biografie condensată
Născut în 1880, Ștefan H. Ștefan provenea dintr-o familie de negustori armeni care făceau afaceri în porturile Galați, Brăila și Sulina. Inițial stabilită la Târgu Ocna, județul Bacău, familia s-a mutat la un moment dat la Focșani.
Ștefan a studiat Dreptul la Universitatea din Bucureşti (1903) și la Paris. La scurt timp după licențiere, întorcându-se în țară, a fost ales șef al Baroului Galați. Între anii 1907–1910 a fost procuror pe lângă Tribunalul Covurlui.
A intrat în politică ca liberal și a fost numit în diverse posturi administrative din oraș, județ, și din București. A fost subprefect al plasei Horincea de Covurlui, apoi șef de cabinet al ministrului Industriei și Comerțului (1909–1910). În anul 1914 l-a învins pe Nicolae Iorga la alegerile parlamentare pentru județul Covurlui. În timpul Primului Război Mondial a făcut parte din Comitetul local pentru strângerea de fonduri necesare la ajutorarea răniţilor şi populaţiei nevoiaşe. În noiembrie 1919, la primele alegeri parlamentare ale României Mari, a fost reales ca deputat liberal. În același an a fost numit prefect de Covurlui; a ocupat funcția numai vreme de câteva luni. Apoi, în anii 1925–1926, a fost președintele Comisiei Interimare a orașului Galați, îndeplinind atribuțiile de primar.
În plan personal, a dezvoltat afaceri funciare și de antreprenoriat imobiliar, prin care a acumulat o avere consistentă și un renume de legendă locală.
Primarul Ștefan H. Ștefan
„Concepe larg și execută masiv. Vede numai viitorul și-l vede amplu, grandios, definitiv. Din această pricină a căzut și va cădea încă multă vreme pradă ignoranței prezentului (…) Ideologia revoluționară de Ș. H. Ștefan va revoluționa curând urbea, prin spiritul său larg și concepția sa bogată.”
Ștefan H. Ștefan descris de contemporanii săi, Petrică Lăzărescu și Radu Volbură, în Siluete gălățene
Deși relativ scurt, având numai 1 an și jumătate, mandatul lui Ștefan H. Ștefan a reunit o serie de acțiuni care au întreținut sau modernizat vizibil infrastructurile și serviciile comunitare ale orașului.
Ștefan a avut inițiativa de construire a Băii Comunale, luând modelul celei deja ridicate la Brăila de comunitatea israelită, la rândul ei proiectată după planurile unei vechi băi din Viena. Foarte modernă pentru timpurile sale, având instalații „la zi”, ea a fost apreciată pentru avantajele directe pe care le putea oferi întregii colectivități gălățene, indiferent de capacitățile materiale ale fiecărui beneficiar, dar și pentru faptul că avea un real potențial turistic.
Uzina de Apă a orașului a fost și ea modernizată, materialele și instalațiile fiind contractate din Statele Unite, Franța, Germania, Belgia. A fost îmbunătățită capacitatea de producție a Uzinei Electrice, inițiat un proiect de electrificare a părții de sus a orașului, și racordată la rețea o serie de școli. Serviciul Pompierilor a fost înzestrat cu tehnică nouă. A fost extinsă rețeaua de tramvai, dublându-se linia de pe str. Traian, care a fost apoi pavată cu piatră cubică. Parcul de tramvaie a primit reparații capitale, 10 din cele 23 de vagoane primind motoare noi. Pentru serviciile de comunicații, Direcţiei Generale a Poştelor i-a fost cedat un teren de 3 ha în Bariera Traian, în zona tunelului CFR, pentru înfiinţarea unui „mare post de telegrafie şi telefonie fără fir” (extras din documentele de arhivă ale Primăriei, v. Mariana-Delia Pohrib, „Oraşul Galaţi în timpul primariatului lui Ștefan H. Ștefan…”).
Pentru bunul mers al vieții comerciale a târgului, terenuri de pe moşia Ţiglina au fost închiriate unor fabrici de cărămidă, pentru ca acestea să își poată extinde producția, iar în marile piețe (Rizer, Moruzzi, I.C. Brătianu, fostă Sf. Apostoli) au fost construite zeci de gherete noi pentru negoțul cu pește, carne și zarzavaturi.
Tot pe moșia Țiglina au fost parcelate și vândute loturi pentru construirea de noi locuințe. Primăria a cedat terenuri (17 ha) Casei Muncii CFR, pentru ridicarea de imobile necesare cazării personalului căilor ferate.
În mandatul lui Ștefan H. Ștefan s-au pornit lucrările de construcție pentru localul Gimnaziului „C.A. Rosetti” de pe str. Moruzzi, astăzi anexă a Spitalului CFR, și pentru localul internatului atașat Liceului „Vasile Alecsandri”, destinat fiilor de săteni și funcționarilor lipsiți de mijloace. Pentru construirea Şcolii Normale de Fete „Regina Elisabeta” au fost cedate 2,5 ha din moşia Ţiglina. Pentru Corpul Didactic a fost cumpărat un imobil în str. Domnească nr. 81. La fel, în Iași, un cămin pentru cazarea tinerilor din județul Covurlui care studiau la Universitatea Cuza.
Internatul a fost denumit Căminul municipal „Dr. C. Angelescu” și se afla la intersecția str. dr. Alexandru Carnabel cu str. Basarabiei, pe lotul din spatele Băii Comunale. Localul a fost grav avariat de cutremurul din anul 1977, abandonat și în final demolat.
Pentru calitatea activităților de timp liber ale orășenilor, Ștefan H. Ștefan a sprijinit proiectarea unui teatru comunal, deoarece sălile care erau deja utilizate pentru reprezentații culturale nu ofereau condiții suficient de bune și de atractive. Pe timpul verii, orchestra Regimentului 11 Siret a fost contractată pentru concerte în grădinile oraşului şi la Palatul Navigaţiei Fluviale. S-au luat măsuri pentru extinderea Parcului Municipal.
În anul 1925 s-au alocat bani pentru ridicarea Monumentului Ostașului Român din Primul Război Mondial, lucrare încredințată sculptorului Dumitru Măţăoanu. Terminată doar parțial, aceasta a fost receptată și amplasată la intersecția străzilor Cereș și Heliade Rădulescu (astăzi rondul în care se întâlnesc străzile Gării, Dogăriei și Ana Ipătescu). În același an a fost inițiată construirea unei cripte/monument pentru eroii neamului în Cimitirul „Eternitatea”.
Dumitru Mățăoanu s-a născut în județul Argeş în anul 1888. Remarcat de profesorii de arte plastice încă din gimnaziu, a făcut studii de belle-arte la București (unde l-a avut profesor pe sculptorul Dimitrie Paciurea) și Paris (unde ar fi trecut examenul de admitere pe locul al șaselea din 300 de concurenți). La 25 de ani era deja acceptat ca profesor la Școala de Belle-Arte din București și își deschidea propriul atelier, descris de specialiști ca „o adevărată școală a sculpturii acelor ani”. În 1923 a avut prima expoziție personală, la Ateneul Român. Printre lucrări s-au aflat și câteva statui monumentale, una fiind Soldatul Român ce avea să fie amplasat la baza Arcului de Triumf din București, alta fiind Eroina de la Jiu, care avea să fie montată la Slatina, în memoria Ecaterinei Teodoroiu. El însuși veteran al Primului Război Mondial, Mățăoanu a lucrat multe proiecte de monumente în onoarea eroilor români, pentru localități de pe tot cuprinsul țării, dar nu toate dintre ele au ajuns să fie executate.
În proiectul inițial, Monumentul Ostașului din Galați era format dintr-un obelisc din piatră, statuia soldatului necunoscut, încununat alegoric de figura României Mari, și două basoreliefuri laterale cu scene din război. În anul 1926, la aniversarea de 10 ani a intrării României în război, sculptorul nu terminase decât obeliscul și statuia din bronz, așa că monumentul a fost inaugurat în formă incompletă. Montarea celorlalte elemente a fost întârziată de neînțelegeri de ordin financiar între artist și municipalitate, apoi zădărnicită definitiv de moartea celui dintâi, care s-a sinucis în iulie 1929.
Pentru îngrijirea sănătății populației, în timpul mandatului lui Ștefan H. Ștefan a fost deschis un dispensar în cartierul Bădălan și s-a plănuit înființarea unei secții ORL în cadrul Spitalului Elisabeta Doamna. Pentru caritate, primarul însuși și-a cedat salariul unor stabilimente care se îngrijeau de cei mai vulnerabili și mai nevoiași, printre ele Societatea pentru îngrijirea copiilor sugari „Principele Mircea”, Colonia de copii „Tălăşman”, Azilul „Alinarea”, Societatea pentru Profilaxia Tuberculozei.
Antreprenorul Ștefan H. Ștefan
Ștefan H. Ștefan a avut posibilitatea de a-și dona indemnizația de prim-administrator al orașului deoarece, asemeni multora dintre înalții edili ai acelor timpuri, nu era dependent financiar de stat. Renumit colocvial drept „omul cu 100 de case”, el poate fi socotit, pe bună dreptate, primul dezvoltator imobiliar al orașului, deoarece și-a folosit experiența profesională liberală și capitalul acumulat în familie pentru a dezvolta o afacere de construcție-închiriere a zeci de clădiri. El a fost cel care a ridicat în Galați primele locuințe tip bloc, cu două şi trei etaje, pe strada Colonel Boyle (azi Portului), pe strada Al. I. Cuza (chiar la începutul Vadului Cărăbuş), dar şi pe strada General Henri Berthelot (astăzi Nicolae Bălcescu), pe care le-a închiriat oamenilor de rând. Documentele de arhivă și presa vremii demonstrează că multe clădiri din centrul orașului și de pe malul Dunării (cu aproximație, pe linia de la Biserica Precista la șantierele lui Gheorghe Fernic) au fost construite sau cumpărate de Ștefan H. Ștefan: case și birouri, hoteluri, depozite de cereale și mărfuri, hale, cherhanale, afumătorii de pește, cârciumi, bordeluri, ș.a.m.d. Marea parte a acestora nu mai există astăzi, căzând pradă demolărilor făcute de-a lungul ultimelor decenii.
Multe dintre imobilele dispărute au fost modele de arhitectură deosebite, impunătoare, remarcabile prin dimensiuni și estetică. Exemple sugestive sunt hotelul și casele cu mai multe etaje de la cele două extremități ale str. Colonel Boyle (astăzi str. Portului). Primul a fost stabiliment de înaltă clasă în perioada dinaintea războiului, după aceea sediu pentru tipografia orașului și pentru cooperativa Avântul.
Printre clădirile care au supraviețuit se numără chiar proprietatea pe care Ștefan H. Ștefan a folosit-o ca reședință, pe str. Mihai Bravu, la nr. 2. O alta, construită în stil Art Deco, cu aceeași menire rezidențială dar gândită pentru închiriere, se află încă pe strada Nicolae Bălcescu (fostă Mavramol), la nr. 40. Un alt tip de imobil, de această dată cu scop pur utilitar, comercial, se află pe strada Traian nr. 1, lângă fosta farmacie a lui Toma Aburel, cu care Ștefan era înrudit.
Cu 13 ani mai în vârstă, Toma Aburel a fost căsătorit cu sora lui Ștefan H. Ștefan, Roza. Ambii bărbați se născuseră la Focșani, deci se cunoșteau prin legăturile naturale ale comunității armene locale. Documentele de arhivă ne arată că ei au colaborat încă din anii studenției lui Ștefan, când acesta se arăta deja interesat de afacerile imobiliare, iar cei doi participau ca falși rivali la licitațiile pentru terenuri libere în orașul Galați, în numele tatălui lui Ștefan H., Hagic. Clădirea în care avea să funcționeze farmacia lui Toma Aburel a fost construită tot de cumnatul său.
Se pare că afacerile imobiliare ale lui Ștefan H. Ștefan s-au extins până în orașul vecin, el apărând ca proprietar al fostului Hotel Francez din Brăila (astăzi sediul Muzeului Brăilei), dar și în Focșani și Tecuci.
Alte afaceri și interese
Pe lângă îndeletnicirile sale liberale, Ștefan H. Ștefan a fost și mare proprietar funciar, deținând pe teritoriile comunelor Smârdan și Pechea peste 1 000 ha de teren arabil.
Împreună cu G. Ionescu, I. Simonovici, Ioan Prodrom (la acea vreme primarul Galaților) şi Comunitatea Israelită, el a fost acționar al fermei „Sanitas”, înființată în 1923 pentru obținerea și vânzarea laptelui de vacă. Animalele erau aduse din Basarabia, Bucovina, Timişoara şi Mediaş, iar sistemul de comercializare era unul modern, bazat pe abonamente și livrări la domiciliu.
Ștefan H. Ștefan a fost membru fondator al Jockey Club la Galaţi (1926). Fondat în 1875, Jockey Club Român a fost o asociație reprezentativă pentru elita românească de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi mijlocul secolului XX, avându-i ca președinți de onoare pe regii țării. Ea a sprijinit dezvoltarea sporturilor hipice și a încurajat îmbunătățirea raselor de cai din România, în special creşterea Trăpaşului Românesc.
Viața personală
În afara rudeniei prin alianță cu familia lui Toma Aburel, Ștefan H. Ștefan a fost legat de familia Macri, căsătorindu-se în anul 1908, la Biserica Mavramol, cu Sofia, fiica lui George (Gheorghe) T. Macri.
După schimbarea regimului politic al țării, statutul său economic, politic și social s-a năruit. Proprietățile funciare au fost destructurate în urma reformei agrare din anul 1945. Cele imobiliare au fost naționalizate la începutul anilor 1950, altele distruse în procesul de sistematizare a orașului din anii 1960. Presată de noile autorități, familia a fost nevoită să părăsească Galațiul. De la vechii orășeni, unii dintre ei chiriași în apartamentele construite de Ștefan H. Ștefan, circulă legenda unei mari averi lăsate în urmă de familie, ascunsă în mare grabă de comuniști – bijuterii, tablouri, argintărie și alte lucruri de preț îndesate în butoaie de stejar, așezate într-un segment al tunelului care ar fi unit biserica Precista de biserica Sf. Gheorghe.
Stabilit la Bucureşti, Ștefan H. Ștefan a murit în anul 1972 și a fost înhumat în Cimitirul Bellu, în cavoul familiei avocatului și scriitorului Ioan Vasilescu Valjan. Motivul acestei acțiuni ori relația dintre cele două familii nu se cunosc încă.
Surse bibliografice:
- „Ștefan H. Ștefan, date biografice”, în Alexandru Radu, Camelia Runceanu (coord), 1919. Primele alegeri parlamentare din România Mare, Monitorul Oficial, 2019
- „Recunoştinţă domnilor primari ai municipiului [Ştefan D. Ştefan, Take D. Theodoru]”, în Ștefan Popescu, Gimnaziul „C. A. Rosetti” din Galați. Monografie, Tipografia Cultura Poporului, Galați, 1930
- Mariana-Delia Pohrib, „Oraşul Galaţi în timpul primariatului lui Ștefan H. Ștefan (ianuarie 1925 – iulie 1926). Referinţe bibliografice din colecţia Documente din cadrul Muzeului de Istorie Paul Păltănea Galaţi”, în Danubius, nr. 1/2016
- Valentin Bodea, „Proiecte de dezvoltare și modernizare în orașul Galați (1920-1939)”, în Buletinul Fundației Urechia, an 19, nr. 22, nov. 2021
- Zanfir Ilie, „Primarii Galațiului – slujitori ai urbei și ai cetățenilor”, în Studii și articole, nr. 4, 2019
- Georgiana Munteanu, „110 primari pentru Galaţi”, în Monitorul de Galați, an 6, nr. 205 (1617), 4 sept. 2003
- Costel Crângan, „Hanul Vântului”, în Viața Liberă, an 15, nr. 4481, 9 august 2004
- Ana Maria Agache, „Istoria celor 28 de primari din perioada interbelică (IX). H. Ștefan a revoluționat urbea”, în Impact Est, an 8, nr. 257, 15-21 mai 2008
- Victor Cilincă, „Nu comuniştii au inventat viaţa la bloc”, în Viața Liberă, ediție electronică, 27 aprilie 2015
- Corneliu Stoica, Monumente de for public din municipiul Galați, Ed. Axis Libri, Galați, 2015
- „Dumitru MĂȚĂUANU, sculptor”, Asociația Vatra Meșterilor și Creatorilor de Patrimoniu, vatra-mcp.ro
