Articol documentar realizat cu susținerea Prutul S.A.
Orașul Galați se distinge în România și în întregul sud-est al Europei prin faptul că deține cea mai mare expoziție în aer liber de lucrări de artă monumentală din metal. Cele mai multe dintre acestea sunt amplasate pe faleza Dunării, pe cele două niveluri ale promenadei, și au fost realizate în anii 1976-1977, în cadrul uneia dintre primele serii de tabere de creație organizate în țară.
De la începutul anilor 1970, în localități precum Măgura Buzăului, Medgidia, Sibiu, Arcuș, Săliștea Sibiului au fost invitați artiști plastici care să creeze liber, prin valorificarea proprietăților unui material dedicat, precum piatra, ceramica, sau lemnul. Pentru Galați, a cărui imagine se dorea să fie definitiv reconstruită în jurul reprezentativității industriale a Combinatului Siderurgic și a Șantierului Naval, materialul de lucru ales a fost fierul. În august-septembrie 1976, 10 sculptori au fost invitați în oraș să își construiască proiectele de artă abstract-decorativă, în formă de sculptură monumentală, cu ajutorul tehnicienilor și a resurselor aflate la dispoziție în aceste două spații de referință pentru oraș. Odată finisate, compozițiile au fost montate pe postamente de beton și acoperite cu lacuri, pentru a le proteja de dezvoltarea ruginii.
În prima ediție a taberei de sculptură în metal, cea din anul 1976, artiștii invitați au fost Constantin POPOVICI (lucrarea Tentativă), Alexandru MARCHIŞ (Solid fluid), Ingo GLASS (Septenarius), Vasilica MARINESCU (Ziua și noaptea), Niculae ŞAPTEFRAŢI (Fisiune), Bela CRIŞAN (Evoluție; lucrarea a fost inițial amplasată pe locul unde astăzi se află restaurantul McDonald’s, apoi a fost mutată pe faleza Dunării), Silviu CATARGIU (Pasărea apelor), GERGELY Istvan (Ecran), Ellöd KOCSIS (Capriciile ielelor) și Gheorghe TURCU (Narcis, nu mai există astăzi). Vernisajul acestor opere s-a făcut în prezența renumitului critic de artă Ion Frunzetti, care în acele timpuri era vicepreședintele Uniunii Artiștilor Plastici din România.
Deja în anul următor, tabăra de sculptură și-a avut cea de-a doua ediție. Artiștii care au lucrat atunci au fost George APOSTU (Fructul soarelui), Tiberiu BENŢE (Spaţiu de joacă vegetal), Dan COVĂTARU (Receptor), Mihai ISTUDOR (Amfiteatru), Ernest KASNOVSCHI (Vântul şi valul), Manuela SICLODI (Confluenţe), Aurel OLTEANU-STÂNCĂ (Icar), Silviu CATARGIU (Chemarea zborului), Wilhelm DEMETER (nenumită), Gheorghe TERESCENCO (Poarta orașului).
Constantin POPOVICI (1938-1995) este creatorul impresionantului Monument al Electricităţii (sau Statuia lui Prometeu), ridicat în anul 1971 pe muntele Pleaşa, lângă Barajul Vidraru din Argeş. A avut studii de specialitate în arte plastice, ca și în construcții civile și industriale. Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din 1966, a avut o activitate deosebit de prolifică, expunând constant în țară și în afara ei. A lucrat într-o varietate de materiale, de la piatră și marmură, la lemn și bronz.
Alexandru MARCHIȘ (1944-2010) a absolvit în anul 1970 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București și a devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici în 1975. Începând din 1971 a participat la numeroase expoziții colective, iar în 1976 a vernisat prima expoziție personală, la București. Multe dintre lucrările sale au fost prezentate și recunoscute la nivel internațional, dar cea mai reprezentativă este sculptura monumentală Fluid solid, aflată la Galați.
Ingo GLASS (1941-2022) a absolvit în 1967 Institutul de Arte Plastice din Cluj (actuala Universitate de Artă și Design). A fost inițiatorul Salonului Naţional de Sculptură Mică din Bucureşti și unul dintre fondatorii Muzeului de Artă Vizuală din Galaţi. În patrimoniul orașului rămân mai multe dintre lucrările sale. sculptura monumentală Septenarius, una dintre cele mai bine cunoscute dintre operele aflate pe faleza inferioară a Dunării, a fost gândită drept o aluzie la construcţiile gotice, prin cele două turnuri principale sprijinite pe cinci contraforturi. Sculptura are șapte elemente, prin care autorul a dorit să ilustreze cele șapte ţări dunărene (așa cum era desenată harta politică a timpurilor sale), cele două turnuri reprezentându-le pe Germania şi România, ţările de la extremitățile unite de Dunăre. A avut expoziții personale în țară și în străinătate, la Cluj, Galaţi, Bucureşti, Köln, München, Paris sau Washington. În anul 1979 a fost obligat de Securitate să părăsească România, după ce a acordat un interviu incomod ziarului străin Financial Times.
Vasilica MARINESCU (1927-2007) a absolvit Institutul de Arte Plastice din București în anul 1952. Prima expoziție personală i-a fost vernisată în 1964, la București, unde i se păstrează multe lucrări de artă monumentală, atât pe domeniul public, cât și în cadrul Muzeului Național de Artă Contemporană (MNAC). A fost soția sculptorului Ernest Kaznovschi.
Niculae ȘAPTEFRAȚI (1947-2004) a absolvit Institutul de Arte Plastice din București în 1974. A debutat în cadrul taberelor de sculptură cu lucrări în piatră şi lemn. Unele dintre lucrările sale se află în patrimoniul MNAC. A devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici în 1977 și al Centrului Internațional de Sculptură din Washington în 1983.
Bela CRIȘAN (1944- ) a urmat cursurile Institutului de Arte Plastice Cluj-Napoca, absolvind în 1970. A participat la numeroase expoziții colective în țară și în afara ei, iar în 1977 a vernisat prima expoziție personală, la București. În anul 1988 a emigrat în Austria.
Silviu CATARGIU (1939-2016) a studiat tot la Institutul de Arte Plastice din Cluj, promovând în 1965. În același an s-a stabilit la Galați, unde a lucrat drept profesor la Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin” timp de peste 3 decenii.
GERGELY István a absolvit Institutul din Cluj în anul 1964, făcând deci parte din promoția anterioară lui Silviu Catargiu. A fost profesor de desen la un liceu din oraș, dar a avut și o foarte activă carieră de artist plastic. Multe dintre lucrările sale se găsesc în spații publice și instituții din spațiul transilvănean.
Előd KOCSIS (1942- ) a absolvit în 1973 Institutul de Arte Plastice din Bucureşti și a obținut bursa „Frederick Storck”. Prima expoziție personală i-a fost vernisată în 1974 la București, iar din 1975 a participat la numeroase expoziții colective în țară și străinătate. A emigrat în Ungaria în anul 1988.
Gheorghe TURCU (1945- ) a absolvit în 1970 Institutul de Arte Plastice din București, apoi a predat la Liceul de Artă „Haricléea Darclée” din Brăila. În 1982 a emigrat în Australia. Multe dintre lucrările sale se găsesc în colecții private din Europa, Statele Unite și Australia.
George APOSTU (1934-1986) a studiat la Institutul de Arte Plastice din București, absolvind în anul 1959. În 1957 participase deja la o expoziție de grup (tineret), la Moscova. Începând din 1964 a avut expoziții personale în România și în străinătate. În 1966 a fost distins cu premiul „Ioan Andreescu” al Academiei Române, iar în 1970 cu marele premiu pentru sculptură al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A emigrat în Franța; în 1983 autoritățile din Paris i-au atribuit un atelier propriu de creație. În România, în anul 2001, în Parcul Kiseleff din București a fost organizată „Zona Apostu”, un ansamblu sculptural de opt lucrări, unele dintre ele transpuse în bronz după originalele în lemn și piatră artificială. Datorită notorietății și forței creației sale, George Apostu este considerat al doilea sculptor român după Constantin Brâncuși. Unul din cele mai cunoscute cicluri ale lui George Apostu a fost Tatăl și Fiul, din care face parte și lucrarea aflată la Galați. Tema este o prelucrare sculpturală a motivului „arborelui vieții”. O altă piesă, de dimensiuni mai reduse, se află în parcul din Costinești. Sculpturile lui George Apostu – Tatăl și Fiul, respectiv Fructul Soarelui – sunt considerate printre cele mai importante opere de artă monumentală din expoziția în aer liber de la Galați. Apostu a reluat tema Fructului Soarelui în 1979, în Japonia, unde a realizat o sculptură monumentală din granit intitulată Oglinda Soarelui.
Tiberiu BENȚE (1947-2004) a absolvit în 1973 Institutul de Arte Plastice din București. În 1974 a avut deja prima expoziție personală. A emigrat în 1982 la New York, iar în 1996 s-a stabilit în Ungaria.
Dan COVĂTARU (1944- ) a absolvit Institutul din București, apoi a lucrat ca profesor la un liceu din Iași, din 1973 fiind cooptat în învățământul superior (întâi la Catedra de Arhitectură de la Facultatea de Construcții din cadrul Institutului Politehnic „Gh. Asachi” din Iași, apoi la Catedra de Sculptură de la Facultatea de Arte Plastice, Decorative și Design din cadrul Academiei de Arte „George Enescu” din Iași).
Wilhelm [Vilmoș] DEMETER (1936-2016) a urmat cursurile Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, pe care l-a absolvit în 1961. S-a stabilit la Constanța, unde a creat o serie de lucrări monumentale pentru Acvariul orașului (Pește, în bronz; Pânza corabiei, inox). Multe dintre lucrările sale sunt expuse în localități din Dobrogea ori stațiuni de pe litoralul Mării Negre: Tulcea, Costinești, Năvodari, Petromidia, Mamaia, Saturn, Neptun. A lucrat în metal, dar și în beton, ciment alb, marmură, mozaic. Alte lucrări îi sunt păstrate în patrimoniul unor muzee din țară.
Mihai ISTUDOR (1944-2015) a studiat la Institutul de Arte Plastice din Cluj-Napoca. Operele sale sunt expuse în muzee din Baia Mare, Botoşani, Bucureşti, Galaţi, Tulcea.
Ernest KAZNOVSCHI (1924-1998) a absolvit în anul 1952 Institutul de Arte Plastice București. A debutat dinainte de a-și încheia studiile cu lucrări în stilul realismului socialist, de care a rămas legat în prima parte a carierei. Are lucrări în Muzeul Național de Artă Contemporană și la Muzeul Național de Artă al României, ambele în București.
Manuela SICLODI [SIKLÓDI] (1946- ) a absolvit Institutul din București în 1970. Între 1971 și 1973 a lucrat având sprijinul bursei „Dimitrie Paciurea”. A avut prima expoziție personală în 1978. Unele dintre sculpturile sale se păstrează la Muzeul Național de Artă Contemporană. A emigrat în Austria în 1988. Este soția sculptorului Bela Crișan.
Aurel OLTEANU (1937- ) a absolvit în 1961 Institutul „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. Începând din 1962 a participat la expoziții colective, bienale și simpozioane de sculptură în România și în străinătate. A fost restaurator în cadrul Muzeului Național de Artă al României. Unele dintre lucrările sale se păstrează în muzee din București, Alba Iulia, Bacău, Galați, Suceava.
Gheorghe TERESCENCO (1947-2022) s-a născut la Galaţi. În anul 1976 a absolvit Institutul de Arte Plastice din Galați, iar în 1978 a primit Bursa pentru Sculptură a Uniunii Artiştilor Plastici. Încă din 1974 a participat la majoritatea expozițiilor colective organizate de membrii filialei din Galați a UAP. A lucrat artă monumentală în metal, dar și în piatră artificială. Orașul Galați păstrează în patrimoniul public o serie dintre lucrările sale. Unele dintre cele mai cunoscute de către localnici sunt grupul statuar Lupoaica (strada Domnească, peste drum de rectoratul Universității „Dunărea de Jos”), monumentul lui Burebista și bustul lui Alexandru Ioan Cuza (Muzeul de Istorie), bustul lui Vasile Alecsandri (Colegiul Național „Vasile Alecsandri”), bustul lui Nae Leonard (Teatrul Național de Operă și Operetă „Nae Leonard”), monumentul dedicat eroilor din cel de-al doilea război mondial (Cimitirul „Eternitatea”). Multe altele dintre lucrările sale, de mai mici dimensiuni, se păstrează în patrimoniul Muzeului de Artă Vizuală din Galați, și în alte muzee din țară și străinătate.
Tabăra de sculptură monumentală în metal a fost reluată la Galați de mai multe ori, de-a lungul următoarelor decenii. Următoarea s-a desfășurat în anul 1991. Dintre lucrările realizate atunci, numai o parte au fost amplasate tot pe faleza Dunării: Suflet pe ape / Om (Aurel VLAD), Facerea (Manulela SICLODI; sculptura nu mai există), Zidire (Liviu RUSSU) și Piramida Soarelui (Ingo GLASS). Celelalte au fost așezate în diferite parcuri din oraș, mai ales în cel din Valea Țiglinei (Parcul „Corneliu Coposu”, cunoscut drept Parcul Cloșca), și în zona Bulevardului Brăilei: Veșmânt (Sergiu DUMITRESCU), Lecție de odihnă (Gheorghe MARCU), In memoriam (Silviu CATARGIU), Cetatea (Marian ZIDARU).
Una dintre cele mai semnificative lucrări din această ediție a taberei de sculptură, Omagiu lui Brâncuși a sculptorului german Ewerdt Hilgemann, artist plastic de renume internațional, trebuia să fie montată în piațeta din zona complexului Potcoava de Aur de pe strada Brăilei. Nefiind agreată de autoritățile vremii, ea a fost „exilată” pe faleza Dunării, la capătul dinspre Trecere Bac, într-un spațiu care să nu o pună deloc în valoare, chiar să o ascundă privirii trecătorilor. Afectată de zeci de ani de intemperii, aflată într-o stare gravă de degradare, sculptura a fost recondiționată abia în anul 2023, pentru a fi readusă în condiții adecvate de prezentare a expresiei sale artistice.
Ewerdt HILGEMANN (1938- ) a început în anii ’60 să își prezinte lucrările în expoziții internaționale. Originar din Germania, unde și-a făcut și studiile de profil, a emigrat în Olanda în 1970. Din 1977 până în 1998 a predat la Departamentul de Sculptură al Academiei „Regele Willem” din Rotterdam. Hilgemann a explorat puterea de expresie artistică a formelor geometrice (începând cu sfera), experimentând pe corpuri create în materiale dure, precum marmura, în direcția studierii efectului unui act fizic deformator, a distrugerii intenționate, în condiții deopotrivă circumstanțiale și planificate. Lucrarea monumentală din Galați face parte din perioada de creație în care el a preferat să exploreze proprietățile de expresie ale cubului de metal. Primul său exercițiu în acest sens a avut loc în 1983, atunci când, în timpul unui simpozion de sculptură ținut în Olanda, a aruncat un astfel de cub de pe acoperișul unei fabrici abandonate. Din 1984 și până în prezent, Hilgemann a lucrat așa-numite „sculpturi de implozie”, în care corpuri geometrice perfect lucrate în oțel inoxidabil sunt supuse forței unei pompe de vacuum sau cu apă, care determină materialul să se supună presiunii și să ia forme noi, în care se păstrează însă referința vizuală la original. Cel mai des, artistul folosește pentru acest act cuburi, coloane cu bază pătrată și piramide. Lucrările sale sunt expuse în Germania, Statele Unite, Olanda, Coreea, Ungaria, Finlanda, Elveția, Polonia.
După o nouă ediție a taberei de sculptură, în anul 1995, operele monumentale create de artiștii invitați au fost așezate în parcul din Valea Țiglinei: Condur (Anton Constantin SEVTOV), Trecerea în lumină (Sergiu DUMITRESCU), Pasul Acrobatului (Darie DUP), Incinta (Mircea SPĂTARU), Libertate (Gheorghe Terescenco).
Următoarea întâlnire de acest fel a avut loc abia în 2012. Sculpturile create în această ediție au fost așezat în fața și interiorul campusului universitar de pe strada Domnească: Dinamica sufletului (Relu ANGHELUȚĂ), Instrument pentru ascultarea timpului (Mihaela BRUMAR), Neuronul Împăratului (Eduard COSTANDACHE), Rădăcini spre înalt (Sorina FĂDOR – VĂDEANU).
Cea mai recentă adunare din cadrul taberei de sculptură în metal s-a făcut în anul 2016, inițiativa și eforturile de coordonare a organizării sale venind din partea Fundației Culturale „Nicolae Mantu”, Asociației Absolvenților Facultății de Mecanică Galați și a Asociației „Centrul de Excelență prin Diversitate”. Printre cei 8 artiști invitați s-au numărat nume consacrate, dar și o serie numeroasă de artiști plastici tineri, din țară și din Republica Moldova. Tema abordată de aceștia a fost „arc peste timp”, iar lucrările rezultate sunt Meat Me (Cătălin BĂDĂRĂU), Rugă (Nicolae POPA), Transfigurare (Laurențiu MOGOȘANU), Sămânță (Liviu MOCAN), Înaripat (Sorin George PURCARU), Un cactus rupt în două, măsurător de dor de țară (Valentin VÂRTOSU), Serafim (Denis BRÂNZEI), Simbol (Gheorghe TERESCENCO). Cele 8 sculpturi trebuiau să primească spații de amplasament tot pe faleza Dunării, pe nivelul inferior de promenadă. Dintre ele, numai opera Simbol al lui Gheorghe Terescenco și-a găsit un loc (nu însă lângă Dunăre, ci în sensul giratoriu de la intrarea în Galați dinspre Tecuci). Celelalte sculpturi sunt găzduite în curtea uneia dintre marile companii care au sponsorizat desfășurarea acestei ediții a taberei.
Surse bibliografice:
- Corneliu Stoica, Monumente de artă plastică din județul Galați, Ed. Școala gălățeană, 2003
- Manole Auneanu, „Între cabinetul I şi demnitatea artei: ansamblul sculptural de pe faleza Dunării – Galaţi”, Magazin România Liberă, Nr. 13, 31 martie 1990
- Ticu Ciobotaru, „Unica expoziție de sculptură în metal din România, lăsată în paragină”, România Liberă, articol din 25.07.2018, romanialibera.ro/aldine/unica-expozitie-de-sculptura-in-metal-din-romania-amenintata-de-chioscuri-carusele-si-tiribombe-743241/ [05.09.2023]
- D. C. Predescu, „O nouă tabără de sculptură în metal la Galaţi”, 06 iulie 2012, galateni.net/forum/topic/15823-o-noua-tabara-de-sculptura-in-metal-la-galati/ [05.09.2023]
- „Tabără de sculptură în metal”, articol din 06.10.2016, digi24.ro/regional/tabara-de-sculptura-in-metal-582634 [05.09.2023]
- Corneliu Stoica, „Când vor fi amplasate lucrările realizate la ultima ediţie a Taberei de sculptură în metal?”, Viața Liberă, ediție electronică din 16 iunie 2023, viata-libera.ro/prima-pagina/205226-cand-vor-fi-amplasate-lucrarile-realizate-la-ultima-editie-a-taberei-de-sculptura-in-metal [05.09.2023]
- docu.magazin, revistă a secției Documentare–Memorie Digitală a Muzeului Național de Artă Contemporană, nr. 2/2016, documagazin2.mnac.ro/galeriegalati.html
- mnac.ro – Muzeul Național de Artă Contemporană
- mnlr.ro – Muzeul Național al Literaturii Române
- emuk.ro – Centrul de Artă din Transilvania
- vatra-mcp.ro – Vatra Meșterilor și Creatorilor de Patrimoniu
- metacult.ro – Centrul Cultural al Fundației Meta
- artindex.ro – „a Romanian Art Review”, inclusiv index-ul artiștilor plastici din România
