Casa Guiller

Acesta este un articol despre Casa Guiller din Galați. Citește și alte articole pe GALAȚI.WIKI

Date generale

Anul construcției: 1899
Proprietar inițial: Teodor Guiller, cofondator al Atelierelor Navale și Uzinei G. Fernic & comp (actualul  Șantier Naval Damen Shipyards)
Stil arhitectural: eclectic – cu elemente neoclasice
Localizare: Galați, Strada Mihai Bravu nr. 44

Istoric:

Primul proprietar: Teodore Guiller

Teodore Guiller a fost un industriaș francez, inginer specializat în turnarea metalelor, stabilit la Galați la sfârșitul secolului XIX. A fost unul dintre cei trei asociați fondatori ai șantierelor navale gălățene (alături de mai cunoscutul George Fernic – inginer român și de Jean Poujollat -contabil de origine franceză). În anul 1893 George Fernic înființează Atelierele Navale și sprijinit de capitalul deținut de Theodore Guiller și Jean Poujollat le dezvoltă sub denumirea de Uzinele de construcții mecanice și turnătorie de fier și bronz. Ulterior denumirea se schimbă în Șantierele de Construcții Fluviale ale Dlui Fernic et Co (actualul Șantier Naval Damen Shipyards).
Teodore Guiller deținea îm Galați, în apropierea actualei Grădini Publice, un teren de 6000 de metri pătrați cu deschidere la Strada Mihai Bravu. Aici ridică după 1890 trei imobile, la numerele 40, 42 și 44.

Imobilul de la numărul 40 nu mai există în forma inițială, a fost demolat în anul 1996.

Imobilul învecinat, de la numărul 42 (Casa Guiller I) a fost construit în anul 1882 și naționalizat în anul 1950.

Casa Guiller (II) de la numărul 44 afost construită de Teodore Guiller în anul 1899.

Proprietari ulteriori

Alexandru Guiller

Alexandru Guiller (n. 1883), fiul lui Teodore Guiller moștenește întreaga avere a tatălui său după moartea acestuia, inclusive cele trei case de pe strada Mihai Bravu. Alexandru Guiller are o carieră strălucită: devine vicepreşedinte al Comisiei Bursei, membru al Camerei de Comerţ şi Industrie Galaţi şi al Asociaţiei Inginerilor şi Arhitecţilor din Galaţi. În ciuda acestei cariere, activitățile sale financiare sunt neinspirate și ajunge să ipotecheze imobilele. Ulterior pierde aceste imobile în instanță, în anul 1930 printr-o „ordonanţă de adjudecare definitivă

Mița Biciclista

Mița Biciclista ( pe numele adevărat Maria Mihăescu n. 1885) este următorul proprietar care intră în posesia caselor Guiller. Maria Mihăescu a fost un personaj monden celebru al perioadei interbelice. Cunoscută datorită frumuseții sale, dar mai ales datorită imaginii sale nonconformiste din acea perioadă a fost descrisă de istoricul Neagu Djuvara astfel:

„Era o demimondenă… Lucru rar la vremea aceea, în anii ‘20, făcea ciclism prin Bucureşti pentru a-şi menţine silueta.”

Istoricul Alexandru Predescu completează:

„Când apărea pe Calea Victoriei, aristocraţii… abandonau politica şi șvarțul ca să admire superbul exemplar ciclist. Bicicleta cu ghidon de argint era a unei suple şi elegante fiice a Evei, cu zulufi negri, cu pantaloni de catifea mov strânşi pe picior, cu bluza corai din care fluturau mâneci înflorate, cu ghete înalte şi cu o caschetă de mătase albă, înfăşurată în voal alb, din care răsăreau încrucişate două ace mari a la Madame Butterfly”

Cunoscută ca fiind prima femeie din România care a mers pe bicicletă, Mița a fost bănuită că ar fi avut legături amoroase cu mari nume ale perioadei interbelice: Regele Ferdinand (de la care a primit o casa în București în Piața Amzei, casă care îi poartă azi numele, Mița Biciclista), Octavian Goga, Nicolae Grigorescu sau chiar regele Manuel al Portugaliei.

În anii ’40 ea s-a căsătorit cu generalul Alexandru Dumitrescu, iar după instaurarea Republicii Populare Române averea sa este naționalizată în 1950, casa Guiller din Galați, strada Mihai Bravu 44 fiind singura care rămâne în proprietatea familiei sale. La moartea sa, în 1968, purta numele Maria Dumitrescu, după soțul său, fostul general.

Mihai Georgescu

Inginerul agronom gălățean Mihai Georgescu (n. 1928) este cel care cumpără casa Guiller  de la urmașii familiei Dumitrescu și ai Miței Biciclista , în anul 1971, la trei ani după decesul acesteia

Descrierea Casei Guiller

Casa Guiller Galati
Casa Guiller Galati, anii '70

Casa Guiller II din Galați, strada Mihai Bravu nr. 44, este ridicată În stil eclectic, cu elemente neoclasice. Frontonul triunghiular de la intrare se sprijină pe două coloane terminate în capiteluri dorice. Are scară de marmură, bosaje și profilaturi reliefate, îmbinate cu elemente vernaculare. Este o construcție de zid acoperită cu tabla. Avea șase camere, antret cu geamlac, pereți tapetați, sobe de teracotă, baie si magazie de lemne, instalație de apă și gaz aerian. In Lista Monumentelor Istorice din 2010 apare la nr. 161 având codul GL-II-m-B-03061.

Localizare pe hartă

BIBLIOGRAFIE, NOTE, SURSE:

DAMEN.RO: O istorie ce datează din 1893
NEAGU DJUVARA: Un secol cu Neagu Djuvara
ALEXANDRU PREDESCU: Vremuri vechi bucureştene
COSTEL CRÂNGAN/ADEVĂRUL: Povestea bogatei familii Fernic
TICU CIUBOTARU/ROMANIA LIBERĂ: În România sunt construite unele dintre cele mai sofisticate nave din lume
ANA MARIA NICULAE/HISTORIA: Povestea Miței Biciclista, coana cu bikini, mașină coupé și trăsură
CIPRIAN CIOCAN/ASOCIAȚIA MILA 80: Harta online a Galațiului vechi

Editor web: Sorin Frăsina

Acest articol are nevoie de sprijinul tău

Dacă ai informații sau fotografii despre Casa Guiller II din Galați, trimite-le folosind formularele de mai jos:
Formular Informații
Formular Fotografii

DISCLAIMER

Documentarea pentru obținerea informațiilor de mai sus a fost realizată de către istorici și pasionați de patrimoniul și istoria Galațiului, în mod benevol. Informațiile au fost preluate din surse precum:
viata-libera.ro
adevărul de galați
historia.ro
http://www.galatiidealtadata.volte.ro/
casecareplang-in-galati.blogspot.com/
wikipedia.ro
galateni.net
skytrip.ro
PACT pentru Galați nu este autorul acestui text. Mulțumim, în numele gălățenilor și tuturor celor interesați lui Ciprian Ciocan (Mila 80), Marcel Capriș, Ion Cașu, Tudose Tatu, Valentin Bodea, Dan-Cătălin Predescu, Victor Cilincă, Corneliu Goldu, Ionuț Nicolae Țapu și tuturor celor care au contribuit la acest demers.

Au fost folosite, ca sursă de documentare și următoarele publicații:

  • Paul Păltănea – Istoria Orașului Galați de la origini până în 1918
  • Tezaur documentar gălățean
  • Negustorii de odinioară, Nicolae I. Anghelescu, Institutul de arte grafice Luceafăru, S.A., Bucuresti, 1939
  • Lupta – diverse numere
  • Gazeta municipală – diverse numere
  • Vocea Covurluiului – diverse numere
  • Monitorul Oficial al României – diverse numere
  • Valentin Bodea- Monumente istorice si de arhitectura din orasul Galati, Editura PaxAura Mundi, Galati, 2009-2014
  • Alte documente primare din Arhivele Naționale, filiala Galați

Mulțumim, în mod deosebit, proprietarilor clădirilor care afișează plăcuțele indicatoare.Pentru o hartă detaliată a monumentelor și altor obiective din Galați, accesați această hartă interactivă Google Maps .

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Română RO English EN Français FR Deutsch DE