Casa Cristache Theodoru

În anul 1930, în perioada în care conducea destinele urbei, a cedat un teren Societăţii V.A. Urechia, pentru construcţia Palatului Culturii.

Demersurile sale au continuat până la obţinerea autorizaţiei de construcţie, în data de 18 august 1933, când Palatul Culturii primeşte destinaţia sa din strada Domească, nr 59 (actualmente, clădirea care adăposteşte Teatrul Dramatic „Fani Tardini”), cu scutire de plata oricăror taxe cuvenite municipiului.

Prin acest măreţ dar, primarul îndeplineşte un vis al lui V. A. Urechia pentru care acesta se străduise întreaga viaţă.

În data de 28 aprilie 1931, primarul Cristache Teodoru a semnat actul de donaţie a terenului din strada Gării, nr. 35 (pe atunci str. I. Heliade Rădulescu) pentru actuala Casă a Corpului Didactic, cu o condiţie:

„Lucrarea să fie gata în trei ani!”

Pentru strângerea de fonduri s-au organizat ani la rând baluri şi conferinţe, s-a folosit o parte din cotizaţia 28 anuală de 120-220 lei de persoană, abonamente la revista „Şcoala şi viaţa” şi ziarul „Cuvântul învăţătorului”, s-au vândut caiete elevilor şi s-au strâns donaţii.

La inaugurarea clădirii Casei Corpului Didactic, în data de 4 iunie 1939, a participat subsecretarul de stat la Ministerul Educaţiei Naţionale, marele istoric Constantin C. Giurescu, rezident regal, care se pare că s-a implicat în reuşită.

De asemenea, are meritul de a amenaja, în anul 1933, un parc care există şi în zilele noastre, şi poartă numele „Parcul Libertăţii”.
El l-a construit pe teren care devenise maidan din cauza faptului că ideea construirii unui complex rezidenţial pe pământurile pe care fusese un cimitir protestant în perioada interbelică,a fost abandonată.

Coform documentaristului Ion Cașu, terenul pe care se află astăzi Parcul Libertății este pentru prima oară cosemnat în anul 1845. Atunci domnitorul Mihai Sturza îl donează comunității protestante a Galațiului pentru fi utilizat drept cimitir „spre veşnică folosinţă drept loc de îngropăciune”.

Comunitatea religioasă protestantă nu era însă foarte numeroasă la Galaţi (erau doar câteva sute de oameni, cei mai mulţi de origine germană, stabiliţi în port ca negustori sau meşteşugari).

De aceea, în anul 1890 administraţia oraşului – primar era avocatul Costache Vârlan – propune mutarea la cimitirul Central a mormintelor care ocupau doar în jur de un sfert din teren. După eliberarea terenului, în 1922 se propune de către primarul Teodor I. Thenea înființarea unui cartier de locuințe aici, însă proiectul a fost abandonat datorită unor suspiciuni de corupție, mai ales că unii proprietari nu agreau ideea de a-și face case pe teritoriul unui fost cimitir.

În anul 1933, pentru acest teren primarul Cristache Theodoru reia un alt proiect, acela de a construi un parc în memoria eroilor căzuți în Primul Război Mondial – de unde și numele de Parcul Libertății, nume păstrat până în prezent.

Cu un cult deosebit pentru personalităţile oraşului, primarul Cristache Teodoru împreună cu un Comitet condus de acesta propune şi ridică reputatului medic Alexandru Carnabel, prin colectă publică, un bust realizat în bronz de maestrul Oscar Spaethe.
Amplasat, la acea vreme, pe strada Romulus, bustul a fost coborât de pe soclu, după 1965, atunci când a început construirea blocurilor din cartierul Mazepa. Bustul este amplasat, acum, în curtea Spitalului de Psihiatrie „Elisabeta Doamna.” (Doctorul Carnabel este cel care sprijinit reorganizarea sistemului de asistenţă medicală a filialei gălăţene a Societăţii de Crucea Roşie și a îngrijit numeroși răniți din Primul Război Mondial).

A contribuit la dezvoltarea reţelei unităţilor şcolare, cel mai elocvent exemplu fiind construcţia și dotarea Liceului de Băieți  „C.A. Rosetti” care a funcționat în perioada 1923-1948 pe strada Vezuviului.

Recunoştinţă Domnilor primari ai municipiului, Ştefan H. Ştefan, care a zidit acest lăcaş al luminii – 1925 şi Christake D. Theodoru, care a continuat înzestrarea şi înfrumuseţarea lui – 1929.

Ştefan D. Popescu – Monografia Gimnaziului  „C.A. Rosetti” din Galaţi.