Casa Christache Theodoru (menționat în documentele vremii și ca Cristake Theodoru sau Christache Teodoru) a aparținut unuia dintre cei mai activi primari ai Galațiului interbelic, de numele său legându-se diverse edificii gălățene actuale precum Teatrul Dramatic Fani Tardini, Casa Corpului Didactic sau Parcul Libertății.
Acesta este un articol despre Casa Cristache Theodoru din Galați. Citește alte articole pe GALAȚI.WIKI
Anul construcției: 1927
Proprietar inițial: Cristache Theodoru, primar al Galațiului în perioada intebelică
Stil arhitectural: eclectic – cu unele elemente neoromânești
Localizare: Galați, Strada Logofăt Tăutu nr. 23 (21, după numerotarea veche).
Scurt istoric al Casei Christache Theodoru
Conform istoricului documentarist gălățean Ion Cașu, terenul pe care Christache Theodoru a construit casa a fost achiziționat de acesta în anul 1923 de la Alexandru Georgala. La data achiziției avea ca vecini la sud pe medicul stomatolog Saulică Argintescu și moștenitorii unui alt fost primar al Galațiului, Emil Vulpe (primar între anii 1905-1907). La nord se învecina cu imobilul lui Elie Climis in care functiona renumitul GRAND HOTEL.
Casa a fost construită în 1928 când Christache Theodoru era decanul Baroului de Avocați din Galați…In 1946, politicianul Theodoru, simțind frigul venit de la răsărit, vinde casa Baroului de Avocați. În 1952 Baroul se desființează iar imobilul trece în proprietatea statului. O lungă perioadă a functionat aici Administrația Financiară. Dupa 1996 este revendicat și retrocedat către Baroul de Avocați. Imobilul este vândut după anul 2000 unui întreprinzător particular. Este astăzi renovat și amenajat cu gust și noblețe.
Christache Theodoru, primar al Galațiului - date biografice
Data și locul nașterii
- 2 ianuarie 1881, Galați
Data și locul decesului
- 17 sept. 1947, Galați
Studii
- Facultatea de drept, București
Activitatea politică, profesională și socială
Cariera politică
A activat în cadrul Partidului Național Țărănesc unde după moartea lui Ioan Măgură a devenit președintele organizației locale.
Christache Teodoru a fost pe rând, Primar al municipiului Galați de la 7 decembrie 1928 pâna la 27 mai 1931 și de la Octombrie 1932 pâna la 24 Noiembrie 1933 și Deputat de Covurlui de la Iulie 1932 pâna la Noiembrie 1933.
S-a retras din Partidul Național Țărănesc în urma unor divergențe cu membrii organizației, urmându-l pe Alexandru Vaida-Voievod care a înființat organizația de lupta națională Frontul Românesc. A fost președintele Frontului Românesc la Covurlui din iulie 1932 până în noiembrie 1933.
Activitatea profesională și socială
În timpul primului Război Mondial a fost căpitan de rezerva în Regimentul 51 Infanterie, unde s-a purtat cu o deosebita bravură, căzând grav rănit in luptele din Dobrogea.
În 1927 preia ziarul local Vremea (fondat 1906) în a cărui casetă este menționat ca „Director-proprietar Christake Theodoru” alături de membrii fondatori George Caranfil și Ioan Măgură.
În 1931 îl găsim în Comitetul General al Societății V.A. Urechia (cu activitatea de consilier de drept) printre Andrei Anton (directorul liceului V. Alecsandri), Cozma Petrovici, Episcopul Dunării de Jos, G.P. Scheianu (Prim Președinte al Tribunalului Galați). A mai activat ca preşedintele Comitetului Școlar al Școalei Normale de băieţi „C. Negri” şi consilier de drept al Municipiului Galaţi.
Christache Teodoru a fost Decanul Baroului de Covurlui.
„Decanul de azi continuă pe cel de odinioară în strălucirea sobră a talentului profesional, în înțelesul bun și fericit pe care-l dă vieții, în afară de profesiune, în eleganța cu care conduce cea mai independentă și mai rebelă asociație de personalități disparate și în dragostea cu care-i răsplătit pentru tot rezultatul acesta frumos „
Siluete gălățene
Ca primar al orașului Galați a făcut o serie de imperioase îmbunătățiri edilitare și a dat concurs tuturor celor ce i-au solicitat sprijinul.
A fost căsătorit cu Eliza Theodoru născută Codreanu, fiica unui alt primar al Galațiului, Emil Codreanu.
Fotografii cu primarul Christache Theodoru, din Arhiva Crișan Mușețeanu, preluată de istoricul gălățean Marcel Capriș:
Obiective gălățene legate de numele lui Christache Theodoru
• Actualul Teatru Dramatic Fani Tardini - Palatul Cultural V. A. Urechia
În anul 1930, în perioada în care conducea destinele urbei, a cedat un teren Societăţii V.A. Urechia, pentru construcţia Palatului Culturii. Demersurile sale au continuat până la obţinerea autorizaţiei de construcţie, în data de 18 august 1933, când Palatul Culturii primeşte destinaţia sa din strada Domească, nr 59 (actualmente, clădirea care adăposteşte Teatrul Dramatic „Fani Tardini”), cu scutire de plata oricăror taxe cuvenite municipiului. Prin acest măreţ dar, primarul îndeplineşte un vis al lui V. A. Urechia pentru care acesta se străduise întreaga viaţă.
• Casa corpului didactic
În data de 28 aprilie 1931, primarul Cristache Teodoru a semnat actul de donaţie a terenului din strada Gării, nr. 35 (pe atunci str. I. Heliade Rădulescu) pentru actuala Casă a Corpului Didactic, cu o condiţie:
„Lucrarea să fie gata în trei ani!”
Pentru strângerea de fonduri s-au organizat ani la rând baluri şi conferinţe, s-a folosit o parte din cotizaţia 28 anuală de 120-220 lei de persoană, abonamente la revista „Şcoala şi viaţa” şi ziarul „Cuvântul învăţătorului”, s-au vândut caiete elevilor şi s-au strâns donaţii.
La inaugurarea clădirii Casei Corpului Didactic, în data de 4 iunie 1939, a participat subsecretarul de stat la Ministerul Educaţiei Naţionale, marele istoric Constantin C. Giurescu, rezident regal, care se pare că s-a implicat în reuşită.
• Parcul Libertății din Galați
De asemenea, are meritul de a amenaja, în anul 1933, un parc care există şi în zilele noastre, şi poartă numele „Parcul Libertăţii”.
El l-a construit pe teren care devenise maidan din cauza faptului că ideea construirii unui complex rezidenţial pe pământurile pe care fusese un cimitir protestant în perioada interbelică,a fost abandonată.
Coform documentaristului Ion Cașu, terenul pe care se află astăzi Parcul Libertății este pentru prima oară cosemnat în anul 1845. Atunci domnitorul Mihai Sturza îl donează comunității protestante a Galațiului pentru fi utilizat drept cimitir „spre veşnică folosinţă drept loc de îngropăciune”.
Comunitatea religioasă protestantă nu era însă foarte numeroasă la Galaţi (erau doar câteva sute de oameni, cei mai mulţi de origine germană, stabiliţi în port ca negustori sau meşteşugari), aşa că în anul 1890 administraţia oraşului – primar era avocatul Costache Vârlan – propune mutarea la cimitirul Central a mormintelor care ocupau doar în jur de un sfert din teren. După eliberarea terenului, în 1922 se propune de către primarul Teodor I. Thenea înființarea unui cartier de locuințe aici, însă proiectul a fost abandonat datorită unor suspiciuni de corupție, mai ales că unii proprietari nu agreau ideea de a-și face case pe teritoriul unui fost cimitir.
În anul 1933, pentru acest teren primarul Cristache Theodoru reia un alt proiect, acela de a construi un parc în memoria eroilor căzuți în Primul Război Mondial – de unde și numele de Parcul Libertății, nume păstrat până în prezent.
• Bustul Doctorului Alexandru Carnabel
Cu un cult deosebit pentru personalităţile oraşului, primarul Cristache Teodoru împreună cu un Comitet condus de acesta propune şi ridică reputatului medic Alexandru Carnabel, prin colectă publică, un bust realizat în bronz de maestrul Oscar Spaethe.
Amplasat, la acea vreme, pe strada Romulus, bustul a fost coborât de pe soclu, după 1965, atunci când a început construirea blocurilor din cartierul Mazepa. Bustul este amplasat, acum, în curtea Spitalului de Psihiatrie „Elisabeta Doamna.” (Doctorul Carnabel este cel care sprijinit reorganizarea sistemului de asistenţă medicală a filialei gălăţene a Societăţii de Crucea Roşie și a îngrijit numeroși răniți din Primul Război Mondial).
• Alte contribuții: Liceul de Băieți C. A. Rosetti
A contribuit la dezvoltarea reţelei unităţilor şcolare, cel mai elocvent exemplu fiind construcţia și dotarea Liceului de Băieți „C.A. Rosetti” care a funcționat în perioada 1923-1948 pe strada Vezuviului.
Recunoştinţă Domnilor primari ai municipiului, Ştefan H. Ştefan, care a zidit acest lăcaş al luminii – 1925 şi Christake D. Theodoru, care a continuat înzestrarea şi înfrumuseţarea lui – 1929.
Ştefan D. Popescu – Monografia Gimnaziului „C.A. Rosetti” din Galaţi.
Galerie foto
Editor web: Sorin Frăsina
Traseu pietonal
4 minute: Cum ajungi la Casa Christache Theodoru, pornind de la Palatul Administrativ din cenntrul Galațiului
Vizualizare Google Street View
BIBLIOGRAFIE, NOTE, SURSE:
- Ion Cașu: Notă despre imobilul din strada Logofăt Tăutu nr. 23, Galați
- Primarii Galaţiului – slujitori ai urbei şi ai cetăţenilor, STUDII ŞI ARTICOLE, ISTORIE, EDUCAŢIE, CULTURĂ, nr. 4, 2019, Editura Axis Libri, periodic editat de Asociaţia Profesională Şcoala Gălăţeană
- Marian Petcu – Istoria jurnalismului din România în date: enciclopedie cronologică, Editura Polirom, 2012
- Galați ieri și azi – Revista Centrului cultural Dunărea de Jos, nr. 214, noiembrie 2019
- Costel Crângan, Tulburătoarea poveste a cimitirului care a fost cât pe ce să devină complex rezidenţial, dar a fost transformat în parc public, Adevărul, 29 ianuarie 2019
- Național Țărănismul – Cristache Teodoru
- Petrică Lăzărescu şi Radu Volbură – Siluete Gălățene, editura Radu Volbură, anul ediției [192-?], Colecția BVAU
- Mariana-Delia POHRIB – ORAŞUL GALAŢI ÎN TIMPUL PRIMARIATULUI LUI ŞTEFAN H. ŞTEFAN, Revista Danubius, nr 34/2016
- Ştefan D. Popescu – Gimnaziul „C.A. Rosetti” din Galaţi. Monografie, Tipografia „Cultura Poporului”, Galaţi, 1930, p. 52-53
- Marcel Capriș – fotografii arhiva personală
Acest articol este un ciot. Subiect în curs de documentare.
Acest articol are nevoie de sprijinul tău
Dacă ai informații sau fotografii despre Casa Cristache Theodoru din Galați, trimite-le folosind formularele de mai jos:
Formular Informații
Formular Fotografii
DISCLAIMER
Au fost folosite, ca sursă de documentare și următoarele publicații:
- Paul Păltănea – Istoria Orașului Galați de la origini până în 1918
- Tezaur documentar gălățean
- Negustorii de odinioară, Nicolae I. Anghelescu, Institutul de arte grafice Luceafăru, S.A., Bucuresti, 1939
- Lupta – diverse numere
- Gazeta municipală – diverse numere
- Vocea Covurluiului – diverse numere
- Monitorul Oficial al României – diverse numere
- Valentin Bodea- Monumente istorice și de arhitectură din orașul Galați, Editura PaxAura Mundi, Galati, 2009-2014
- Alte documente primare din Arhivele Naționale, filiala Galați
Mulțumim, în mod deosebit, proprietarilor clădirilor care afișează plăcuțele indicatoare QR Code. Pentru o hartă detaliată a monumentelor și altor obiective din Galați, accesați această hartă interactivă Google Maps .
