Articol documentar realizat cu susținerea Prutul S.A.
Biserica evanghelică / luterană din Galați a aparținut comunității germane, formată aici datorită activității comerciale desfășurate între Țările Române, Austria și Prusia. În 1831 se aflau la Galați 200 de supuși austrieci și 10 prusaci. De-a lungul următoarelor decenii, portul și orașul dezvoltându-se continuu și crescând nevoia de atragere a mâinii de lucru calificată, mulți germani s-au stabilit aici pentru a profita de condițiile profesionale și economice din ce în ce mai favorabile.
Comunitatea luterană s-a înființat oficial la Galați în anul 1852, după cele de la Iași (1813), Tulcea (1830), Brăila (1835), Craiova (1839) și Pitești (1848), și înaintea celor de la Constanța (1861) și Turnu-Severin (1863). Imediat, membrii ei au solicitat Domniei românești, prin intermediul consulilor străini sub protecția cărora se aflau, să li se permită construirea unei biserici și amenajarea unui spațiu de îngropăciune, și ca autoritățile orașului să le pună la dispoziție terenurile necesare. Anul următor, Pârcălăbia a oferit spațiul cerut, între strada Vadului și strada Poștei, pe Ulița Viilor Vechi, așa cum se numea în acele timpuri strada Bălcescu de astăzi. Înspre finalul secolului XIX și începutul secolului XX, o mare parte din zona care se întindea de aici până în actuala stradă Gării avea să cuprindă proprietăți ale comunității germane.
Fondurile necesare construcției bisericii au venit dinspre localnici și din sprijinul unei fundații protestante din Leipzig, dar pesemne strângerea lor nu s-a putut realiza îndată, pentru că ea s-a înălțat abia în anul 1862. Piatra de temelie a fost așezată în prezența consulul austriac de la Iași.
Ca toate așezămintele etnice, biserica evanghelică era întreținută din contribuțiile directe ale membrilor comunității și din veniturile obținute prin exploatarea altor proprietăți comune, de regulă mici imobile date spre închiriere. Atașată de biserică, comunitatea avea încă din anii 1860 și o școală proprie, confesională, care peste timp avea să se dezvolte într-o școală mixtă foarte bine organizată. Ei i s-au construit două sedii noi în primul deceniu al secolului XX: un complex pe strada Culturii, format din 2 clădiri cu etaje, și un complex pe strada Lascăr Catargiu, astăzi Gării nr. 66, care în prezent folosește Școlii Profesionale Speciale „Emil Gârleanuˮ.
Tot acest patrimoniu material și social-cultural era administrat de o epitropie, ai cărei membri erau aleși de comunitate. Atunci când consulul german la Galați era de religie protestantă, el devenea automat și președintele epitropiei bisericii.
Până la mijlocul anilor 1920, populația germană locală crescuse la cel puțin 700 de suflete, câți enoriași îngrijea biserica, și devenise vizibilă și reprezentativă pentru mediul economic al orașului. Într-unul dintre cele mai industrializate orașe ale țării, așa cum începea să fie privit Galațiul acelor timpuri, întreprinderile cu capital și administrare germană aveau unele dintre cele mai rezonante nume: fabrica de vacs Albina a lui Max Fischer, fabrica de cuie și tablă galvanizată Wolf, fabrica de cherestea Goetz (considerată cea mai mare din țară), fabrica textilă Năvodul a lui Heinrich Juster și Adolf Haldner și altele asemenea.
Numărul germanilor gălățeni a scăzut drastic după anul 1968, atunci când statul român le-a permis emigrarea, în condiții speciale, către Republica Federală Germană. Rămasă fără enoriași, clădirea bisericii a fost vândută cultului baptist, care continuă să o folosească.
Surse bibliografice:
- Anghel Constantinescu, Monografia Sfintei Episcopii a Dunării de Jos, Atelierele Socec, București, 1906
- Gh. N. Munteanu-Bârlad, Galații, 1927
- Hr. și G. Flamaropol, Primul anuar-ghid al municipiului Galați pe anul 1927, Societatea de Editură Științifică-Culturală
- Violeta Ionescu, „Învățământul gălățean de-a lungul vremii. Școli publice cu predare în limba română. Școli primare publice de băieți”, în Studii și Articole, nr. 5 (2020)
- Identități multiculturale la Dunărea de Jos, material Primăria Galați, proiect REGIO, f.a., f.l.
- „Comunitatea protestantă (luteranii și calvinii)”, Patrimoniul multietnic din Galați, galatimultietnic.ro, proiect al Muzeului de Istorie „Paul Păltănea” în parteneriat cu Institutul Național al Patrimoniului
