Articol documentar realizat cu susținerea Prutul S.A.
Zidită în 1847 sau 1848, biserica Sfinții Apostoli a fost ctitoria poporenilor, mai cu seamă a pescarilor orașului, sub ocrotirea domnească a lui Mihail Sturdza și a fiului său, Alecu.
Parohia nu a fost nicicând una dintre cele mai înstărite, dar așezătorii bisericii s-au îngrijit ca ea să fie rânduită cu cele trebuincioase. Lăcașul păstrează încă cele 2 clopote comandate special în ateliere meșteșugărești din Rusia imperială. Cel mare, cu o greutate de peste 850 kg, a fost turnat la Iaroslavl, iar cel mai mic, în orașul Rostov pe Don. Interiorul bisericii nu a fost pictat, icoanele fiind prinse pe pereții văruiți simplu. Printre obiectele de preț care se păstrează în patrimoniul lăcașului este un epitaf de secol XIX, cusut cu fir de aur şi argint.
Aflându-se în vecinătatea imediată a Dunării și portului, biserica a avut o poziție foarte vulnerabilă față de agresiuni, atât ale omului cât și ale naturii, fiind atacată, jefuită, dar și inundată repetat. Din revărsarea apelor, distrugeri grave s-au produs în anii 1861, 1872, 1897, 1977. Refăcută de fiecare dată, ea a primit intervenții mai extinse de restaurare și consolidare în 1873, 1909 și 2008.
Deși ea însăși este relativ tânără ca prezență istorică, biserica Sf. Apostoli este așezată în zona celei mai vechi vetre a Galaților, care a concentrat, pentru timp îndelungat, o foarte mare parte a vieții economice și sociale a orașului. Începând cu a doua jumătate a secolului XIX – și mai ales în ultimele sale decenii – pe măsura dezvoltării tot mai pronunțate a comerțului intern și internațional desfășurat pe Dunăre, Portul Galaților s-a sistematizat și modernizat în pas cu orașul, deseori chiar într-un ritm mai alert, fiind în sine un microunivers construit în jurul propriului nucleu. În această evoluție comunitară, mica biserică a Sf. Apostoli a fost un punct de convergere. Lângă ea a fost ridicată în 1865 Școala Primară de băieți nr. 5 „Cuza Vodă” (astăzi dispărută). La mijlocul anilor 1920, hramul bisericii dădea numele străzii înconjurătoare și al unei frumoase Piețe care se deschidea larg înspre aglomerata stradă a Portului. Acolo, în fața celor două instituții ale comunității, a fost așezată pentru prima oară statuia omului politic Ion C. Brătianu, strămutată între timp pe Faleza Dunării (pentru mai multe informații, a se vedea fișa monumentului).
Surse bibliografice:
- C. Beldie, Schițe istorice asupra județului Covurlui, Galați, 1925
- Gh. N. Munteanu-Bârlad, Galații, 1927
- Hr. și G. Flamaropol, Primul anuar-ghid al municipiului Galați pe anul 1927, Societatea de Editură Științifică-Culturală
- Daniel Giosan, „Cel mai vechi clopot din Galaţi”, în Monitorul de Galați, an 8, nr. 151 (2177), 29 iunie 2005
- Sorin Geacu, Biserici din Eparhia Dunării de Jos în anul 1921, Ed. Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Galați, 2021
- Arhiepiscopia Dunării de Jos, edj.ro
- Maria Stanciu, „Biserici istorice gălățene: Altarul Sfinţilor Apostoli – Ctitoria pescarilor”, interviu cu părintele paroh Nelu Gheorghiţă, în Viața Liberă, ediție electronică din 23 martie 2013
