Articol documentar realizat cu susținerea Prutul S.A.
Alături de Elicea de pe faleza Dunării, fântâna arteziană Puful de păpădie – așa cum este ea numită oficial, în registrul monumentelor din municipiu – este, de câteva zeci de ani, unul dintre reperele cele mai vii ale comunității locale. Prezențe publice devenite aproape atemporale în mentalul social, Elicea și Păpădia au ajuns să reprezinte pentru gălățeni continuitatea generațională și sunt două dintre elementele în jurul cărora se construiesc inclusiv raporturile identitare cu orașul. Monumentele au fost amândouă realizate la Șantierul Naval, de către Mircea Roibu.
Mircea Roibu (1935, jud. Hunedoara) a absolvit Şcoala Tehnică Metalurgică din Reşiţa și a fost repartizat profesional la Turnătoria din Şantierul Naval din Galaţi. A brevetat 21 de invenţii în domenii diverse şi a propus peste 400 de inovaţii tehnice aplicabile în industria navală şi cea siderurgică. Primul monument realizat de Roibu a fost Elicea (1973). El a lucrat apoi fântâna Păpădie, dar și alte două lucrări de artă bine cunoscute de gălățeni: Icar (1988, după proiectul sculptorului Silviu Catargiu) și fântâna arteziană Valurile Dunării (1997).
Păpădia a fost creată în anii 1974-1975 și montată în amplasament, din câte ne pot spune puținele surse existente, în 1978. Originea inspirației aflate în spatele proiectării sale este neclară. Din amintirile arhitectului Liviu-Cezar Durbacă, persoana care a compus planurile de lucru ale fântânii, ea ar fi fost comandată de către prim-secretarul organizației de județ a Partidului Comunist, care în urma unei călătorii în Japonia s-ar fi întors cu o serie de fotografii ale modelului unei fântâni care i-a atras atenția și ar fi comandat reproducerea ei la Galați. O altă posibilitate, susținută prin mărturiile cunoscuților tehnicianului Mircea Roibu, care i-au fost alături în anii petrecuți la Şantierul Naval, este că acesta ar fi văzut el însuși modelul fântânii în Japonia, în timpul unei vizite de specializare făcute în oraşul Okayama, la compania Nakashima, de la care a fost importată maşinăria cu care erau în acele timpuri prelucrate elicele necesare pentru industria navală românească, la Întreprinderea Navală de Elice Turnate din Oţel şi Fontă (INETOF Galați, actualul ELNAV).
Fântâni identice ori puternic asemănătoare estetic se regăsesc și în alte orașe ale României, inclusiv în București, Sibiu și Oradea, existând posibilitatea ca modelul să se fi răspândit de la Galați.
Fântâna este compusă dintr-un gât de susținere la capătul căruia a fost așezată o sferă metalică, în care sunt montate aproximativ 800 de tuburi de țeavă. Subteran se află spațiul amplu al camerei pentru pompe. Inițial, fântâna a avut sistem de iluminare, compus din becuri colorate păstrate sub acoperăminte circulare din sticlă.
Surse bibliografice:
- Corneliu Stoica, Monumente de for public din municipiul Galați, Axis Libri, Galați, 2015
- Interviu cu dr. ing. Gelu Kahu* realizat de Angela Ribinciuc în articolul „Campanie VL – Monumentele Galaţiului: Păpădia de sorginte japoneză”, Viaţa Liberă, an. 24, nr. 7333, 16-17 noiembrie 2013
- Interviu cu arh. Liviu Cezar Durbacă realizat de PACT pentru Galați în anul 2020
