Articol documentar realizat cu susținerea Prutul S.A.
Prezentă în Galați încă din anii 1860, familia Foscolo ar fi avut rădăcini grecești, stabilindu-se în porturile Dunării de Jos, în special Sulina și Galați, pentru a face comerțul caracteristic nației sale. Negustoria maritimă trebuie să îi fi fost profitabilă, iar renumele și stabilitatea afacerilor să-i fi recomandat membrii drept unii dintre cei mai abili reprezentanți ai breslei, bine conectați la circuitele schimburilor internaționale deoarece, așa cum era obiceiul vremii, o parte din aceștia au fost mandatați cu reprezentarea intereselor unor state cu preocupări diplomatice și economice directe în regiune.
Primul Foscolo atestat documentar ca având atât activitate comercială cât și funcție diplomatică a fost Petru (Pierre) Foscolo – negustor, curtier, membru al Lojii masonice „Discipolii lui Pitagora”. El a fost primul gerant al reprezentanței Spaniei la Galați, numit în 1870, încă de la deschiderea viceconsulatul onorific spaniol din oraș, și ieșit din post în 1887, atunci când a fost înlocuit de Carol (Charles) Foscolo. Nu cunoaștem pentru cât timp și-a desfășurat acesta din urmă mandatul diplomatic, dar el este încă atestat drept gerant al Spaniei în anul 1895. Nu avem nici siguranța naturii rudeniei celor doi, deși cea mai probabilă este cea de tată și fiu.
Curtier = Persoană autorizată, care se ocupă, în numele clienților, cu tranzacționarea valorilor mobiliare, a unor mărfuri și servicii, în schimbul unui comision; broker.
Pentru o scurtă perioadă, în timpul anului 1880, consul și gerant pentru Spania a fost reprezentantul Turciei, italianul Augusto Dall’Orso, înlocuindu-l, probabil, pe Pierre Foscolo într-un moment de incapacitate temporară în exercitarea funcției. Începând din 1876, Dall’Orso a exersat la Galați sarcini diplomatice și economico-comerciale și în numele Danemarcei.
Cândva în perioada cuprinsă de ultimii ani ai sec. XIX și primele două decenii ale sec. XX, un Gioni (John) Foscolo a activat drept consul al Danemarcei la Sulina. În 1917, acesta era secretar delegat al Comisiei Europene a Dunării la Galați. El a fost cel care, în lipsa altor reprezentați ai Comisiei, i-a primit, pe 23 ianuarie/5 februarie 1917, la Palatul C.E.D. pe prefectul Poliţiei orașului, comisarul regal şi un ofiţer superior rus, cărora a fost obligat să le predea imobilul pentru nevoile Armatei a IV-a Siberiene. Astfel, clădirea a devenit cartierul general al Armatei Ruse în timpul Primului Război Mondial. Pentru ca, în lipsa celorlalți delegați C.E.D. (majoritatea deja refugiați), hotărârile privind instituția și patrimoniul său să nu fie blocate, John Foscolo a fost împuternicit temporar (de către Duiliu Zamfirescu, delegatul român, aflat la acel moment pe vaporul Comisiei Europene a Dunării, Carolus Primus, ancorat la Odessa) cu reprezentarea intereselor Comisiei față de autorități și întreținerea tuturor bunurilor sale. Fiind supus elen, deci reprezentantul unei țări neutre, Foscolo a fost privit drept cea mai bună alegere pentru aceste sarcini delicate. El a fost martorul bombardamentului asupra Palatului C.E.D. din 27 septembrie/10 octombrie 1917 și a întocmit un raport detaliat privind pagubele suferite de imobil.
Figura lui John Foscolo a fost imortalizată de Eugeniu Botez în romanul Europolis, drept personajul Luludi. Ofițer de Marină (instruit inclusiv la Școala de Aplicație a Marinei din Galați), Botez l-ar fi cunoscut pe Foscolo fie la Sulina, unde a servit, intermitent în perioada 1899–1919, în Apărarea porturilor fluviale, drept căpitan al Portului Sulina, și drept comisar maritim, fie la Galați, unde a fost comandant al șalupei Vedea, subinspector cu delegație pentru Dunăre, și căpitan portuar (ultima funcție, chiar în vremea războiului). În acești ani, Botez s-a aflat pe înalt post administrativ chiar în cuprinsul Comisiei Europene a Dunării, având deci contact sigur cu John Foscolo, secretarul acesteia.
Surse bibliografice:
- Lista corpului consular în România la 1 august 1889
- Cartea judeţului Covurluiu, Partea II – Galații, Buletinul Societății Geografice Române, Anul XII, trim. 3 și 4, 1891
- N. Munteanu-Bârlad, Galații, 1927
- Primul anuar-ghid al municipiului Galați pe anul 1927, editat de Hr. și Gh. Flamaropol-Galați, Societatea de Editură Ştiinţifică-Culturală
- Radu Volbură, Anuarul general al oraşului Galaţi şi judeţului Covurlui. Ediția 1930-1931, Partea I-a, „Dunărea” Institut de Arte Grafice, Brăila
- Sebastian Eustațiu, Ghidul Galaților, Ed. Argus, Galați, 1938
- Indicatorul oraşului Galaţi, editat de Prefectura Poliției, Galați, f. a.
- Cristian Constantin, Activitatea consulară la Brăila și Galați (1919-1940), Ed. Pim, Iași, 2017
- Horia Nestorescu-Bălcești, Enciclopedia ilustrată a francmasoneriei din România, vol. 1, Ed. Phobos, București, 2005
- Mircea Munteanu, Contribuții la istoria francmasoneriei din Orientul Galați în secolele al XIX-lea și XX, Ed. Zigotto, Galați, 2018
- Marius Mitrof, „Primul Război Mondial – Memoria Palatului Comisiunii Europene a Dunării (C.E.D.)”, în Monumentul, XIX, 2018
- Lăcrămioara Manea, Mădălina Ciocoiu, Iuliana Costea, Destinul unui oraș – titlul unui roman, Ed. Istros a Muzeului Brăilei, 2013
- Patrimoniul multietnic din Galați, proiect al Muzeului de Istorie „Paul Păltănea” Galați și al Institutului Național al Patrimoniului, galatimultietnic.ro
- Constantin Ardeleanu, „Galatz – The consuls”, Black Sea Project – Port cities, cities.blacksea.gr
- Ambasada României în Regatul Spaniei, madrid.mae.ro
Informații publicate de domnul Ion Cașu, cercetător independent
