Casa modestă în care a funcționat cândva școala comunității bulgare din Galați are montată o placă comemorativă pe care este înscris textul, în română și bulgară: „În anii 1871–1872 a locuit în această casă marele poet revoluționar bulgar Hristo Botev, născut în 1848, mort în 1876”.
Hristo Botev a fost unul dintre liderii morali și politici ai mișcării revoluționare pentru emanciparea națională bulgară din a doua jumătate a sec. XIX. Pentru poporul bulgar el reprezintă o figură istorică eroică, simbolică și legendară.
Legătura dintre el și orașul Galați – dar și alte localități românești unde a existat o prezență bulgărească mai concentrată, precum Giurgiu – s-a făcut via București, la avea vreme un centru important al emigrației și al mișcării revoluționare bulgare anti-otomane (îndeosebi între anii 1863-1877, când s-au manifestat puternic atât curentul politic în sine cât și încercările de răscoală organizate de Comitetele Centrale revoluționare bulgare). Botev a luat așadar calea Galațiului datorită existenței unei comunități bulgare, mici dar compacte, formate aici de-a lungul secolului. Negustori bulgari au tranzitat târgul și portul Galaților încă din sec. XVII, dar războaiele ruso-turce ale sec. XIX și represaliile autorităților otomane asupra popoarelor care au manifestat tendințe revoluționare în anii 1821 și 1848 au împins bulgarii să se refugieze în număr consistent în zona Dunării de Jos și în oraș.
Providențial pentru crezul și acțiunile sale, Botev s-a născut la începutul anului revoluționar 1848, în Karlovo, oraș din centrul Bulgariei. Tatăl său, Botio Petkov, învățător, literat și publicist, a fost la rândul său unul dintre cei mai vocali și mai cunoscuți promotori ai discursului de emancipare națională bulgară. Mama sa, Ivanka Stoikova Drankova, „inteligentă și comunicativă”, s-ar fi remarcat „prin arta cu care știa să interpreteze aproape 300 de cântece populare” (Ungiev, Ungieva, Hristo Botev, viața și opera). Cei doi soți au avut 9 copii, iar Hristo a fost primul lor fiu.
În casa părintească, Hristo a crescut înconjurat de concepțiile și atitudinile politice ale tatălui său, anti-otomane și pro-ruse, și a reținut efectele presiunilor la care acesta ar fi fost supus, din pricina concepțiilor sale progresiste, de către ciorbagii, boierii bulgari supuși autorității turcești. Tatăl l-a deprins cu limba și literatura rusă apoi, cu sprijinul consulului rus din Plovdiv, l-a trimis la studii în Imperiu, bursier într-un liceu din Odessa. Deranjat de regulile prea stricte ale școlii, violența unora dintre profesori și tensiunile dintre colegii de diverse culturi etno-politice, Hristo nu s-a acomodat și a frecventat cursurile din ce în ce mai rar, până a fost exmatriculat. S-a întreținut însă cu literatură rusă cu accente revoluționare și cu emigrația poloneză aflată în exil politic în Odessa.
În 1866 a părăsit orașul și s-a îndreptat către Sudul Basarabiei, unde s-a angajat învățător în unul dintre multele sate bulgărești. După numai câteva luni s-a întors acasă, pentru a-l înlocui la post pe tatăl său, bolnav și sărăcit în urma conflictelor cu autoritatea de stat. Aici, un an mai târziu, într-o adunare publică de sărbătoarea sfinților Chiril și Metodiu, Hristo răbufnește într-un discurs anti-otoman care îi atrage atenție nefavorabilă. Pentru a evita represaliile, dar și pentru a încerca să continue niște studii universitare începute la Odessa, pleacă spre Țara Românească, înspre diaspora bogaților negustori bulgari, la care spera să găsească sprijin pentru a se întoarce în Rusia. A ajuns la București în noiembrie 1867, dar nu a strâns bani decât pentru a merge până la Brăila. Aici s-a angajat la o tipografie și, mai important, a intrat în contact cu emigranții revoluționari care plănuiau organizarea unor cete armate care să traverseze Dunărea și să stârnească răscoala populară de eliberare națională.
În următorii ani, Botev a pendulat între București și diverse alte localități din România, inclusiv în Sudul Basarabiei, căutând posturi de învățător în comunitățile bulgare de pe cursul Dunării și participând, „la centru”, la organizarea planurilor de revoluție. Perioada a fost una de fervență ideologică și de contacte strânse cu mediul revoluționar bulgar și rusesc, Botev creându-și legături cu unii dintre cei mai cunoscuți militanți pentru eliberarea națională a bulgarilor, respectiv declanșarea revoluției comuniste internaționale.
În Galați a ajuns în 1871, unde a lansat ziarul Duma na bălgarskite emigranti (Cuvântul emigranților bulgari), exponent al aspirațiilor fundamentale ale emigrației revoluționare, în care ataca vehement lipsa ei de unitate și de program. Tipăritura a apărut neregulat și numai în 4 numere, din pricina lipsei de fonduri și a stării de sănătate a lui Botev, afectată de traiul în sărăcie.
În anul 1872 era la Focșani, unde a fost arestat pentru deținere de materiale de propagandă. După 2 luni de arest s-a întors la București. În 1874 a început să se implice concret în organizarea planurilor revoluționare, fiind ales în comitetul central revoluționar bulgar provizoriu. Pe parcursul următoarelor luni s-a scindat însă de concepțiile unora dintre liderii grupării din România.
Pe fondul precipitării evenimentelor din Herțegovina, văzute drept condiții propice de extindere a revoluțiilor naționale în Balcani, Botev a fost trimis în Rusia, pentru a negocia schimbarea cursului diplomației țariste și a obține sprijin direct pentru mișcarea bulgară. Lipsa de fonduri, apoi înăbușirea otomană a răscoalei populare a bosniacilor au paralizat însă planurile. Nucleul bucureștean s-a dizolvat, iar atribuțiile de corp conducător al cauzei au fost preluate de un grup nou format la Giurgiu. Acesta trebuia să pregătească și să organizeze răscoala din Bulgaria, programată pentru primăvara anului 1876. În cadrul ei, Botev a coordonat și condus personal ceata militară de voluntari, înarmați ilegal și îmbarcați clandestin la bordul vasului austro-ungar Radetzki, care a trecut Dunărea și a pornit în marș către interiorul țării.
Din pricina regimului opresiv al pașelor și bey-ilor locali, care refuzau să aplice reformele politice, economice și sociale pe care Poarta acceptase într-un târziu să le ofere supușilor din Balcani, etnicii sârbi din Herțegovina s-au răsculat în anul 1875. Mișcarea a luat rapid proporții, s-a extins în Serbia și în alte regiuni balcanice și se va dezvolta într-un adevărat război intern, declarat otomanilor în 1876 de către sârbi și muntenegreni. Dimensiunea problemei a transformat-o în Marea Criză Orientală.
În Bulgaria, Revolta din Aprilie a fost declanșată prin coordonarea directă făcută de la București de liberalii revoluționari aflați în exil. Istoric, ea a fost apogeul mișcării de renaștere națională bulgară. Independența cerută nu a fost sprijinită în mod deosebit de Marile Puteri europene. Însă violența cu care au fost înăbușite revoltele de către trupele otomane, care au masacrat populația, a fost relatată pe larg în ziarele occidentale, ceea ce a stârnit opinia publică europeană împotriva Constantinopolului. Mai mult, situația i-a oferit Rusiei pretextul de a declara războiul din 1877.
În mijlocul contra-ofensivei otomane, ceata plecată din România a fost prinsă într-o încercuire în timp ce încerca să ajungă în regiunea Vrața, iar Hristo Botev a murit împușcat.
Pentru poporul bulgar el este un simbol absolut al luptei naționale pentru independență. Hristo Botev și-a expus militantismul într-o publicistică bogată, nu doar ziaristică, ci și lirică, iar poeziile sale reprezintă astăzi exemplul esențial al literaturii bulgare de factură național-identitară.
Surse bibliografice:
- „Placa comemorativă Hristo Botev” în Corneliu Stoica, Monumente de for public în municipiul Galați, Ed. Axis Libri, Galați, 2015
- Ivan Ungiev, Țveta Ungieva, Hristo Botev, viața și opera, Sofia Press, 1976
- Petre Constantinescu-Iași, Din activitatea lui Hristo Botev și a altor revoluționari bulgari la București, Ed. Academiei Republicii Populare Române, 1950
- Hristo Botev, poet revoluționar bulgar, Institutul român de cultură universală, 1949
- Valentin Bodea, „Aspecte ale comunității bulgare din Galați”, în Danubius, Acta Symposium, I, Galaţi, 2015