Articol documentar realizat cu susținerea Prutul S.A.
Școala germană s-a înființat o dată cu biserica evanghelică din Galați și a fost o școală etno-confesională mixtă, cuprinzând o grădiniță pentru copii, o școală primară de băieți, o școală primară și secundară (gradul I) de fete, și cursuri complementare literare și comerciale.
Inițial organizată pe lângă biserica protestantă (încă de la începutul anilor 1860), plecând de la numai câteva zeci de elevi, școala s-a dezvoltat în ritm susținut. Având sprijinul moral și bănesc al unor personalități de seamă (inclusiv cel al regelui Prusiei, care oferea un ajutor anual de o mie de mărci), ea a devenit în scurt timp independentă de biserică. Activitatea i s-a extins mai ales după ce a dobândit posibilitatea financiară de a angaja un profesor civil, care să predea alături de pastorul paroh. În anul 1878 ea a căpătat denumirea – deopotrivă oficială și comunitară – de „școala germană”.
În 1884, la o comunitate protestantă locală de 458 suflete (277 germani, 82 austrieci, 39 elvețieni, 26 englezi, 16 ruși, 7 francezi, 5 olandezi, 5 danezi și chiar 2 români), școala avea 80 de elevi și 5 profesori. Printre aceștia se aflau părintele-diriginte, un profesor de limba germană, unul de limba română și o profesoară pentru cursurile casnice, destinate fetelor. Dintre elevi doar 50 erau evanghelici; 14 erau catolici, 11 ortodocși și 5 mozaici. Etnic predominau germanii și austriecii, dar erau înscriși și greci, englezi, italieni, români, elvețieni, ruși și bulgari.
Cursurile Școlii germane erau organizate conform cerințelor și standardelor legilor românești. La nivelul elementar de băieți se predau – în limbile germană, franceză și română – aritmetica, geometria, istoria, geografia, științele naturale, științele fizice, caligrafia, desenul, muzica și gimnastica. Cursuri de limbi străine și de corespondență se organizau pentru tinerii comercianți din oraș. În clasele superioare ale cursului de fete se preda literatura germană, franceză și română.
Asemenea tuturor școlilor etnice și confesionale private, școala se întreținea din taxele plătite de elevi, din venituri obținute prin valorificarea unor proprietăți, din donații și ajutoare interne și externe comunității.
În anul 1901, școlii germane / protestante i s-a aprobat construcția unor noi localuri. Astfel, în primul deceniu al secolului XX, ei i s-au ridicat două sedii noi: un complex pe strada Culturii, format din 2 clădiri cu etaje, și un complex pe strada Lascăr Catargiu, astăzi Gării, care în prezent folosește Școlii Profesionale Speciale „Emil Gârleanuˮ.
Complexul de pe strada Culturii era format din două corpuri de clădiri, cu 2 și 3 etaje. Unul dintre corpuri avea forma unui turn, în fason specific arhitecturii germane, și efigia regelui Carol I pe o placă de bronz montată pe fațadă.
Complexul de pe strada Lascăr Catargiu (Gării) era utilizat pentru clasele de fete și apreciat în epocă drept una dintre cele mai „frumoase, luminoase şi bine întreţinute” școli ale orașului, loc pe care îl împărțea numai cu Institutul catolic al măicuțelor ordinului Notre Dame de Sion. În acest spațiu al Școlii Germane a funcționat, în anii 1919-1920, Curtea Marțială a Corpului 3 Armată, apoi Școala secundară de fete gradul II „Mihail Kogălniceanuˮ (1920-1930).
Surse bibliografice:
- Deutsche Schule in Galatz ǀ Şcoala Germană din Galaţi [broșură informativă pentru admiterea elevilor], Tipografia Gött, Braşov, 1911
- Gh. N. Munteanu-Bârlad, Galații, 1927
- Vasile Docea, „Organizarea comuniţățții evanghelice din Galați” în Străinii de-alături. Explorări în istoria minorităților și a comunicării interculturale, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2006
- Hugo Prager, Dumitru Stemer, „Istoricul comunității germane la Galați”, în Buletinul Fundației Urechia, Serie Nouă, An 8, nr. 11, noiembrie 2010
- Mariana-Delia Pohrib, „Grădinițele de copii și școlile primare de băieți ale Comunităţii Evreilor din Galaţi în perioada dintre Unirea Principatelor Române și sfârșitul Primului Război Mondial (1859-1918)”, în Danubius, nr. 1/2018
- Gheorghe Felea, „MiniEuropa de la Mila 80 a Dunării. Înființarea și evoluția unităților școlare organizate de comunitățile etno-confesionale gălățene”, în Studii și Articole, nr. 5 (2020), Ed. Axis Libri
- Violeta Ionescu, „Învățământul gălățean de-a lungul vremii”, în Studii și Articole, nr. 5 (2020), Ed. Axis Libri
- Violeta Ionescu, „Din istoricul şcolilor de fete din Galaţi”, în Studii și Articole, nr. 8 (2023), Ed. Axis Libri
- „Școala germană, 1901-1902, 1911-1912”, Patrimoniul multietnic din Galați, galatimultietnic.ro, proiect al Muzeului de Istorie „Paul Păltănea” în parteneriat cu Institutul Național al Patrimoniului
