Articol documentar realizat cu susținerea Prutul S.A.
Turnul de Televiziune – așa cum le este familiar localnicilor, de fapt turnul de radio-releu din Galați – este o construcție unică în România.
Inaugurat în martie 1968, el a fost construit pe baza unui plan al Institutului de studii și proiectare pentru construcții, arhitectură și sistematizare (ISCAS București), entitate care angaja unii dintre specialiștii care aveau cele mai înalte grade de expertiză, autoritate și prestigiu în domeniile de referință. Documentațiile pentru proiectarea de specialitate au fost lucrate de Institutul de proiectări pentru telecomunicații, iar ridicarea propriu-zisă ar fi fost executată de Întreprinderea nr. 7 de construcții-montaj.
Ridicat pe dealul Țiglinei, în zona cea mai înaltă a orașului, Turnul este din beton armat, are o înălțime totală ce depășește 100m fără antenele de transmisie, un diametru de 8m la bază și 5m în partea superioară. În interiorul coloanei există un ascensor, care urcă înspre consola cilindrică, modulară, cu 3 etaje. Aceasta are un diametru de 15m și se află la circa 75m înălțime de la sol. Ea a fost concepută pentru două obiective: să cuprindă aparatura și echipamentul de recepție-transmitere (prin instalarea pe 2 etaje a releelor și diverselor alte piese, dispozitive, aparate și mașini care deservesc sistemul tehnic) și să aibă o zonă de belvedere (prin amenajarea unui spațiu special pe unul din etaje, aflat la 86m deasupra solului). Turnul a fost glisat, asemenea coșurilor de fum, cu ajutorul unor instalații care au primit brevet de invenție. În subteran, fundația are dimensiuni adaptate înălțimii supraterane a turnului, și a fost executată pe cheson armat, turnat pe piloţi în sistem Franky, pentru a face față condițiilor speciale create de terenul sensibil la umiditate.
Pentru autoritățile regimului comunist, hotărârea de construire a Turnului de transmisie de la Galați s-a conturat în jurul a două roluri majore pe care el avea să le îndeplinească. El a fost, în primul rând, un nod de radiocomunicații speciale, fiind pus sub regimul de protecție al obiectivelor militare. Apoi, proiectarea sa trebuie așezată în context politic, deoarece s-a bazat pe necesitatea de valorificare a mediului de comunicare pe care îl oferea noua tehnologie, din ce în ce mai prezentă în casele românilor încă din prima jumătate a anilor ’60. Înființarea Televiziunii Române, în anul 1956, s-a încadrat de altfel într-un amplu proces de introducere a televiziunii în toate țările blocului socialist, drept instrument pentru promovarea intensivă a ideologiei și a propagandei în genere.
Astăzi, principala funcție atribuită Turnului în conștiința vizitatorilor este aceea de găzduire a restaurantului Perla Dunării, cu spații la parterul construcției și la primul etaj al consolei. De sus, clienților li se deschide perspectiva panoramei orașului, a Dunării și a unei porțiuni din Dobrogea, a Siretului la vărsare și, în depărtare, a orașului Brăila.
Surse bibliografice:
- „O siluetă zveltă a prins contur, la cea mai ridicată cotă a oraşului Galaţi: turnul de radioreleu”, Constructorul, An. 2, nr. 10(948), 9 martie 1968
- „Turnul de televiziune Țiglina a început să funcționeze”, Viața Nouă, an 25, nr. 7476, 25 decembrie 1968
- Silvia-Cristina Baumgarten, „Începuturile și evoluția televiziunii în statele din spatele Cortinei de fier”, Studium, nr. 13 (2020), Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați
- Victor Cilincă, „Comori de patrimoniu: Turnul TV gălăţean, unic în România”, Viaţa Liberă, An. 26, nr. 7886, 12-13 septembrie 2015
- Cornelia Mazilu, „Turnul în stil american de la Dunăre, care se vede din patru zări”, Adevărul, ediție online din 26.02.2021, actualizat 02.08.2022, adevarul.ro/stiri-locale/galati/turnul-in-stil-american-de-la-dunare-care-se-vede-2079342.html [22.07.2023]
